Carl Perkins (n. 9 aprilie 1932 – d. 9 ianuarie 1998) a fost un pionier al muzicii rockabilly (un mix de rhythm & blues si muzica country), incepand din 1954, cand a incheiat un contract cu casa de discuri Sun din Memphis. A fost un artist fara precedent, influenta sa asupra muzicii rock and roll simtindu-se pana in zilele noastre, in special prin compozitiile sale rafinate si interpretarea sa la chitara. Cea mai cunoscuta piesa semnata Carl Perkins este “Blue Suede Shoes”. Conform spuselor lui Charlie Daniels, “piesele lui Carl Perkins personificau era rockabilly, iar sound-ul Carl Perkins personifica sound-ul rockabilly mai mult decat a reusit oricine implicat in acest stil, pentru ca Perkins nu si-a schimbat perspectiva muzicala niciodata”. Piesele lui Perkins au fost inregistrate de artisti cu multa popularitate, precum: Elvis Presley, The Beatles si Johnny Cash, care au pus bazele rock and roll-ului in istoria muzicii contemporane.

Perkins a fost fiul unei familii de dijmasi de langa Tiptonville, Tennessee. A crescut in spiritul muzicii sudiste gospel, cantata de catre albi in biserica si de catre cei de culoare pe plantatiile de bumbac, unde Perkins a inceput sa lucreze de la varsta de 6 ani. In serile de sambata, el asculta la radio impreuna cu tatal sau muzica de la Grand Ole Opry. Reprezentatiile emise de catre Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinandu-l sa-i ceara parintilor lui o chitara. Pentru ca nu si-au putut permite o chitara adevarata, tatal lui Perkins a improvizat o chitara dintr-o cutie de trabucuri si o coada de matura. Carl a inceput sa invete cum sa cante la chitara mai mult printr-un coleg de pe camp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum il numea Carl, era un afro-american in varsta de 60 de ani, care obisnuia sa cante blues si gospel la vechea sa chitara acustica. “Unchiul John” l-a sfatuit pe Carl, ca atunci cand canta, sa “se apropie de chitara. Poti sa simti cum aluneca pe corzi, intrandu-ti in minte si apoi in suflet. Poti sa o simti. Las-o sa vibreze.” Pentru ca Perkins nu si-a permis corzi noi, cand cele vechi s-au rupt, le-a legat, perseverand cu orice pret in exprimarea sa ca artist. In ianuarie 1947, familia Perkins s-a mutat de la Lake County la Madison County. Inlocuirea radioului cu baterii cu unul ce functiona pe electricitate, li distanta mica fata de Memphis, a largint orizonturile muzicale ale lui Carl Perkins, avand astfel posibilitatea sa asculte o larga varietate de abordari muzicale. La varsta de 14 ani, folosind progresia IIVV comuna pieselor country la moda, Perkins a scris o piesa ce va fi cunoscuta in jurul orasului Jackson sub numele de “Let Me Take You To the Movie, Magg”. (Aceeasi piesa il va convinge pe Sam Phillips sa semneze cu Perkins un contract cu casa de discuri Sun).

Perkins si fratele sau Jay au avut prima lor slujba platita (din bacsis), la sfarstiul lui 1946, cantand in serile de miercuri, ca sursa de distractie la “Cotton Ball” pe autostrada 45, cam 12 mile sud de Jackson, TN. Carl avea doar 14 ani. Una din piesele pe care le-au cantat a fost un uptempo, o versiune country blues a piesei “Blue Moon of Kentucky”, de Bill Monroe. In urmatorii cativa ani, fratii Perkins au inceput sa cante in jurul oraselor Bemis si Jackson alte piese tip tonk, inclusiv in El Rancho, The Roadside Inn si The Hilltop, devenind deja o mare atractie pentru locuitorii acelei zone. In ianuarie 1953, Carl s-a casatorit cu Valda Crider pe care o cunostea de cativa ani. Valda l-a incurajat pe Carl sa inceapa sa lucreze doar la stilul honky-tonk. Carl a inceput sa cante 6 nopti pe saptamana. In iulie 1954, Perkins si sotia lui, au auzit la radio o noua adaptare a piesei “Blue Moon of Kentucky” de Elvis Presley, Scotty si Bill. Valda a exclamat “asculta! Canta la fel ca tine! Suna exact ca tine!” Dupa inregistrarea piesei ce a fost ulterior lansata, Presley a exclamat “Suna exact ca si Carl Perkins!”. Cand piesa “Blue Moon of Kentucky” si-a mai pierdut din popularitate, Carl a spus: “In Memphis este cineva care intelege ce facem noi. Trebuie sa-i fac o vizita.”

La inceputul lui octombrie 1954, Perkins a avut succes la auditia data pentru Sam Phillips de la casa de discuri Sun.

Sam Phillips la Studioul de inregistrari Sun

Urmatorii artisti adaugati in spectacole de catre Sun, au fost Johnny Cash si The Tennessee Two. Un alt hit regional apartinand lui Perkins, a fost “Gone Gone Gone”, lansat in octombrie 1955, de catre studioul de inregistrari Sun. A fost acompaniat de catre Let The Juke Box Keep On Playing, completat cu vioara, linie bass western boogie, chitara electrica si voce.

Inregistrarea Blue Suede Shoes - Casa de discuri Sun

Pantofi ce au reprezentat inspiratia pentru Carl Perkins

Perkins a interpretat pentru prima data “Blue Suede Shoes” la televiziunea nationala ABC-TV, pe 11 februarie 1956. In Marea Britanie, piesa a devenit un hit in top ten. A fost inregistrata prima data ca fiind una din marcile Sun, in vederea vanzarii a peste un million de exemplare. In anii ’70, cantecele partii B a albumului, au fost preluate de catre The Beatles, Wanda Jackson si T Rex. Jonh Lennon obisnuia sa interpreteze “Blue Suede Shoes” in perioada cand canta in trupa The Beatles. Dupa desfiintarea formatiei, Lennon a interpretat singur cantecul, ca in varianta de pe “Lost Lennon Tapes”, iar dupa moartea acestuia, melodia a interpretat-o Ringo Starr (fost membru al formatiei The Beatles). Sam Phillips a planuit sa-l surprinda pe Perkins cu un disc de aur in timpul spectacolului lui Perry Como. “Shoes” vanduse pana pe 22 martie mai mult de 500.000 de exemplare. “Blue Suede Shoes” a ajuns pe locul intai in aproape toate topurile regionale pop, R&B si country. De asemenea a detinut pozitia doi in Billboard Hot 100 si in topurile country. Piesa “Heartbreak Hotel” a lui Elvis Presley a detinut numarul unu in topurile pop si country, in timp ce “Shoes” a realizat o mai buna performanta in topurile R&B. Pana la mijlocul lunii aprilie, s-au vandut mai mult de un million de exemplare ale hit-ului “Shoes”.

Perkins s-a reintors la spectacolele live pe 21 aprilie, in acelati an in care a plecat in turul “The Big D Jamboree” Beaumont, Texas. Inainte de a rezuma viata de turneu, Sam Phillips a aranjat la Sun o sesiune de inregistrare cu Ed Cisco tinand locul lui Jay care se recupera inca. Pana la mijlocul lunii aprilie erau inregistrate piesele: “Dixie Fried”, “Put Your Cat Clothes On”, “Right String, Wrong Yo-Yo”, “You Can’t Make Love to Somebody”, “Everybody’s Trying to Be My Baby” si “That Don’t Move Me”. La inceputul verii, Perkins a fost platit cu $1000 sa interpreteze doar doua piese pe noapte in turul prelungit “Top Stars of ‘56”. Alti artisti ai acestui tur au fost Chuck Berry, Frankie Lymon si The Teenagers. Cand Perkins si trupa sa au aparut pe scena in Columbia , South Carolina, Carl a fost consternat sa vada un adolescent sangerand, fiind presat de multime. In timpul primei pauze la chitara a piesei “Honey Don’t”, au fost luati de pe scena si dusi intr-o cabina libera, fiind protejati de o linie dubla de politie. Carl a afirmat: “ A fost periculos. Multi copii au fost raniti. A fost multa zarva, nebunie! Muzica i-a innebunit.” Socat de ceea ce vazuse, Carl a parasit turneul. In 1965, casa de inregistrari Sun a realizat mai multe piese apartinand lui Perkins: “Boppin’The Blues”, “All Mama’s Children” (Sun 243), “Dixie Fried”, “I’m Sorry, I’m Not Sorry” (Sun 249), “Matchbox” si “All Mama’s Children” (Sun 261) ce a fost lansata in 1957.
Piesa “Matchbox” este considerata a fi o piesa de referinta rockabilly. Ulterior in 1985, George Thorogood si The Destroyers au realizat pe albulmul Maverick o preluare dupa “Dixie Friend”. Aceeasi piesa a fost preluata si de The Kentucky Headhunters, precum si de Keith de Groot pe un album din 1968, intitulat “No Introduction Necesary”, album ce l-a avut pe Jimmy Page la chitara principala si pe John Paul Jones la chitara bass.

Carl Perkins – “Matchbox” live 1956                                 The Million Dollar Quartet – “Keeper of The Key” (melodie                                                                                                           condusa de Carl Perkins)

In aceeasi zi in care piesa “Matchbox” a fost inregistrata, Elvis Presley a vizitat studioul. Alaturi de Johnny Cash (ce a plecat inainte ca sesiunea sa se fi terminat), Perkins, Jerry Lee Lewis si Presley au petrecut mai mult de o ora cantand piese gospel, country si rhythm-and-blues in timp ce erau inregistrati. Sesiunea de inregistrare a fost numita in ziua urmatoare de catre un ziar local, ca fiind “The Million Dollar Quartet“, si a fost lansata in sfarsit, in 1990. Filmul Jamboree din 1957 include o piesa semnata Carl Perkins, “Glad All Over”, piesa ce se aude pe coloana sonora timp de 1:55 minute. “Glad All Over”, scrisa de Schroeder, Tepper si Bennett, a fost lansata de catre Sun in ianuarie 1958. In 1957, Perkins a avut cel putin doua aparitii la The Town Hall Party, in Compton, California, interpretand atat “Blue Suede Shoes” cat si “Matchbox”.

Casa de discuri Columbia logo

Binecunoscut este incidentul de la Tusla, urmat de spactacolul de la San Diego. Cu toate ca a incercat sa se reabiliteze, consumand doar bere, dar in schimb in cantitati mari, in 1968, in timp ce era in turneu cu trupa lui Johnny Cash, Perkins a inceput o betie de patru zile in Tulsa, Oklahoma, incepand cu o sticla de Early Times. Totusi, la indemnul lui Cash, Perkins a deschis spectacolul in San Diego, cantand patru piese dupa ce a anterior cunsumase suficient alcool, incat sa vada totul in ceata. Ulterior a mai baut inca 0.57 l de Early Times, distractia finalizandu-se cu lesinat pe autobuz. Era cunoscut faptul ca Perkins si Cash, aveau probleme cu viciile, iar Cash in special avea propria sa problema cu drogurile, insa s-au sprijinit reciproc in lupta contra propriilor dependente.

The Johnny Cash Show - afis

In februarie 1969, Perkins s-a asociat cu Bob Dylan pentru a scrie “Champaign, Illinois”. Dylan inregistra la momentul respectiv in Nashville, din 12 pana in 21 februarie, pentru un album intitulat Nashville Skyline si astfel l-a intalnit pe Perkins cand acesta lua parte la The Johnny Cash Show, pe 7 iunie. Dylan scrisese atunci o singura strofa, insa inspiratia l-a parasit. Dupa ce Perkins a lucrat la un ritm usor si a improvizat sfarsitul piesei, Dylan a spus: “E cantecul tau. Ia-l. Termina-l”. Piesa a fost inclusa in albumul On Top a lui Perkins, din 1969.

In 1969, Carl Perkins a semnat un contract cu casa de discuri Columbia, unde urma sa colaboreze cu formatia New Rhythm and Blues Quartet la albumul Boppin’ the Blues.

Dupa un lung scandal cu Sam Phillips asupra suprematiei, in anii 1970 Perkins a castigat controlul asupra pieselor sale.

In 1981, Perkins a inregistrat piesa “Get It”, acompaniat de Paul McCartney la voce. Aceasta inregistrare a fost inclusa pe albumul de top Tug of War a lui McCartney, album scos pe piata tot de Casa de discuri Columbia, si lansat in 1982.

Renasterea stilului rockabilly din perioada ’80, l-a readus in lumina pe Perkins. In 1985, a reinregistrat “Blue Suede Shoes” impreuna cu doi mebrii ai trupei Stray Cats, ca parte a coloanei sonore pentru filmul Porky’s Revenge. In acelasi an, George Harrison, Eric Clapton si Ringo Starr au aparut impreuna cu Perkins intr-o emisiune speciala inregistrata in Londra, numita “Blue Suede Shoes: A Rockabilly Session”. Perkins si prietenii sai au incheiat sesiunea cantand piesa care l-a facut celebru, piesa scrisa in urma cu 30 de ani, ceea ce l-a induiosat pe Perkins pana la lacrimi.

Muzeul Rock and Roll Hall of Fame, Cleveland, Ohio

Perkins a avut o singura performanta notabila ca si actor, in filmul lui John Landis din 1985, “Into the Night”, un film cu multe aparitii scurte ale unor actori celebri, ce include si o scena in care personajele interpretate de Carl si David Bowie, se omoara unul pe celalat.

In 1986, Perkins s-a reintors la studiourile de inregistrare Sun din Memphis, alaturi lui Johnny Cash, Jerry Lee Lewis si Roy Orbinson, si realizand albumul Class of ’55. Discul a reprezentat un tribut anilor de inceput de la Sun si in special sesiunii de inregistrare The Million Quartet din 4 decembrie 1956, ce i-a avut ca protagonisti pe Perkins, Presley, Cash si Lewis.

In 1989, el a participat la scrierea hit-ului country numarul 1 “Let Me Tell You About Love” de la The Judd, interpretand si la chitara.

In 1989, Perkins a semnat un contract pentru un album intitulat Friends, Family and Legends, prezentand performante apartinand unor nume ca: Chet Atkins, Travis Tritt, Steve Wariner, Joan Jett, Charlie Daniels, precum si Paul Shaffer si Will Lee. In timpul producerii acestui CD, in 1992 Perkins s-a imbolnavit de cancer la gat. Perkins se intoarce la studioul Sun din Memphis pentru a inregistra impreuna cu Scotty Moore, primul chitarist al lui Presley. Cd-ul a fost numit 706 ReUNION, lansat sub Casa de discuri Belle Meade, incluzandu-i pe D.J. Fontana, Marcus Van Storey si The Jordanaires. In 1993, Perkins a aparut impreuna cu The Kentucky Headhunters intr-un video muzical refacut (dupa piesa “Dixie Friend”), filmat in Glasgow, Kentucky. Ultimul album Perkins Go Cat Go! a fost lansat in 1996 si a inclus noi colaborari cu multi dintre artistii mai sus mentionati, precum si cu Geroge Harrison, Paul Simon, John Fogerty, Tom Petty si Bono. A fost lansat de catre marca independenta Dinosaur Records.

Ultimul sau concert important a fost “Music for Montserrat”, un concert caritabil ce a avut loc la Royal Albert Hall pe 15 Septembrie 1997.

Carl Perkins a murit patru luni mai tarziu, la varsta de 65 de ani, la spitalul Jackosn-Madison County de cancer la gat, dupa ce a suferit cateva atacuri. Printre cei ce au participat la inmormantarea sa de la Lambuth University din 1998, s-au numarat: George Harrison, Jerry Lee Lewis, Wynonna Judd, Garth Brooks, Johnny Cash si June Carter Cash. Carl Perkins este ingropat la cimitirul Ridgecrest din Jackson, Tennessee.

In 2004, revista Rolling Stone l-au situat pe locul 69, din lista de 100 cei mai buni artisti ai tuturor timpurilor. Sotia lui Carl Perkins, Valda deVere Perkins a murit pe 15 noiembrie 2004, in Jackson, Tennessee. Familia lui Perkins inca detine drepturile asupra cantecelor acestuia, fiind administrate de compania MPL Communications apartinand lui Paul McCartney.

Compania Fastlane Entertainment din Santa Monica, a anuntat filmul biografic: The Carl Perkins Story ce este planificat a fi lansat in 2009.