Jerry Lee Lewis (n. 29 decembrie 1935 &ndash) este un solist si pianist american de muzica rock and roll, rockabilly si country. Un pionier al muzicii rock and roll, Lewis a fost introdus in 1986 in Rock and Roll Hall of Fame, contributia sa in acest gen muzical fiindu-i recunoscuta si de Rockabilly Hall of Fame. In 2004, Rolling Stone Magazine l-a situat pe locul 24 din lista celor “100 cei mai buni artisti ai tuturor timpurilor”, iar in 2003, au listat colectia “All Killer, No Filler: The Anthology”, pe locul 242 din lista celor “500 cele mai bune albume ale tuturor timpurilor”.

Lewis s-a nascut intr-o familie saraca din Ferriday, Concordia Parish (estul Louisianei) si a inceput sa cante la pian din copilarie impreuna cu doi verisori de-ai sai: Mickey Gilley si Jimmy Swaggart. Parintii sai (Elmo si Mamie Lewis) au ipotecat ferma pentru a-i putea cumpara un pian. Influentat de un verisor pianist mai in varsta (Carl McVoy), de programul radio si de melodiile tonomatului cu muzica de la Haney’s Big House, Lewis si-a dezvoltat propriul stil, mixand rhythm and blues, boogie-woogie, gospel si muzica country, precum si influente de la pianisti recunoscuti de muzica “country boogie”, precum Moon Mullican si Merrill Moore. Curand incepea sa cante profesionist.

Mama sa l-a inscris la Universitatea Southwestern Assemblies of God din Waxahachie, Texas, asigurandu-se ca fiul sau va canta de acum exclusiv in numele lui Dumnezeu. Dar Lewis mai indraznet din fire, a cantat o interpretare boogie woogie a piesei “My God is Real” la o adunare bisericeasca, fapt ce a condus la excluderea lui de respectivul eveniment. Pearry Green, pe atunci presedintele consiliului elevilor, a relatat cum in timpul unui spectacol, Jerry Lee Lewis a cantat muzica “lumeasca”. Urmatoarea dimineata, decanul l-a chemat atat pe Jerry cat si pe Pearry in biroul sau pentru a-i exmatricula. Jerry a afirmat la momentul respecitv ca Pearry nu ar fi trebuit exmatriculat, deoarece “el nu avea sa stie ce va urma ca eu sa fac”. Ani mai tarziu, Pearry l-a intrebat pe Jerry: “Inca mai canti muzica diavolului?” Jerry a raspuns: “Da. Dar stii, e ciudat ca aceeasi muzica pentru care m-au dat afara din scoala, este muzica care se canta azi in biserici. Diferenta este ca eu stiu ca interpretez pentru diavol, pe cand ei nu.”

Renuntand la interpretarea muzicii religioase, Jerry a inceput sa performeze in cluburi si in jurul oratelor Ferriday si Natchez, Mississippi. A devenit parte din noua tendinta rock and roll, lansandu-si primul sau album demo in 1954. In jurul anului 1955, Jerry a initiat o calatorie la Nashville, unde a cantat in cluburi incercand sa obtina profit. A fost refuzat de catre Grand Ole Opry, de scena country din Louisiana Hayride si chiar si de spactacolul radio din Shreveport.

In noiembrie 1956, Lewis a plecat spre Memphis, Tennessee pentru o auditie la Casa de discuri Sun.

single-ul Great Balls of Fire lansat de Casa de discuri Sun

Pe 4 decembrie 1956, Elvis Presley si-a facut aparitia la Casa de discuri Sun, intr-o vizita de curtoazie, timp in care Carl Perkins se afla la studio inregistrand noi piese cu Lewis ce il acompania la pian. Cei trei au inceput sa improvizeze, iar Sam Phillips a pornit caseta de inregistrare. Mai tarziu, Phillips l-a sunat pe Johnny Cash pentru a lua parte si el la aceasta sesiune improvizata. Inregistrarile, aproape jumatate au fost piese gospel, au supravietuit si au fost descoperite si lansate pe un disc in 1987 sub titul “Million Dollar Quartet”. Printre melodii se numara: “Don’t Be Cruel” si “Paralyzed” ale lui Elvis Presley, “Brown Eyed Handsome Man” a lui Chuck Berry, “Don’t Forbid Me” a lui Pat Boone precum si o interpetare in stilul Jackie Wilson pe piesa “Don’t Be Cruel”.

Single-urile lui Lewis (cunoscute sub interpretarea “Jerry Lee Lewis and his Pumping Piano”) i-au avansat cariera ca si solist, de-a lungul anului 1957, cu hit-uri precum “Whole Lotta Shakin’ Goin’On” si “Great Balls of Fire” – cel mai mare hit al sau. Respectiva piesa, dar si altele, i-au adus faima nationala si internationala, in ciuda criticilor ce le asociau cu o tenta sexuala. Din aceasta cauza, unele posturi de radio aveau sa le boicoteze.

Jerry Lee Lewis – “Whole lotta shakin’ goin’ on” live
(Ed Sullivans TV show) 1969                                               Jerry Lee Lewis – “Great Balls of Fire” live 1958

Conform spuselor unor surse de incredere, inclusiv Johnny Cash, Lewis insusi care era un crestin devotat, era de asemenea tulburat de natura pacatoasa a propriului sau material muzical, despre care credea cu fermitate ca-l va conduce pe el si pe audienta sa in Iad. Aceste covingeri ale lui Lewis au fost expuse si in portretul realizat de Waylon Payne in filmul din 2005 “Walk the Line”, bazat pe autobiografiile lui Cash.

Lewis, cu toate ca nu a fost primul pianist in stilul boogie-woogie, a fost un pionier al pianului rock, nu numai prin sunet, ci si prin interpretarea sa dinamica. Deseori canta in picioare, plimbandu-si mainile de-a lungul clapelor pentru un accent dramatic, asezandu-se pe clape sau chiar stand deaspura pianului. Prima sa aparitie TV, unde a demonstrat cateva din respectivele miscari, a fost la The Steve Allen Show pe 28 iulie 1957, unde a cantat “Whole Lot of Shakin’Going On”. Lewis are de asemenea reputatia de a fi dat foc unui pian la sfarsitul unei interpretari live, ca forma de protest impotriva celor care i-au acordat mai mult credit lui Chuck Berry decat lui.

Stilul sau eploziv poate fi observat si in filme precum “High School Confidential” (1958), unde a cantat in spatele unui camion, sau Jamboree (1957). Lewis a fost numit “primul mare frenetic al rock and roll-ului” precum si “primul mare eclectic al rock and roll-ului”. Aceste tehnici de interpretare au fost adoptate mai tarziu de catre alti artisti piano rock, precum Elton John, Billy Joel si Ben Folds. Compozitorul clasic Michael Nyman a citat stilul lui Lewis ca fiind predecesor al propiei estetici.

Lewis s-a casatorit cu Jane Mitcham, a doua sotie, cu 23 de zile inainte ca divortul fata de prima sotie sa se fi finalizat.

Myra Gale Brown

Cu toate ca Jerry Lee Lewis era inca sub contract cu Casa de discuri Sun, el a incetat sa mai inregistreze. A ajuns de la concerte platite cu 10.000$ pe noapte, la 250$ pe seara, in baruri si cluburi mici. Pe vremea aceea, Lewis avea cativa prieteni in care stia ca poate avea incredere. Doar prin intermediul lui Kay Martin, presedintele fan-clubului Lewis, T.L. Meade (cunoscut si ca Franz Douskev) un muzician de ocazie in Memphis si prieten cu Sam Phillips, si Gary Sklar, Lewis a reusit sa inregistreze din nou la Casa de discuri Sun.

Phillips a construit in 1959 un nou studio in Memphis, pe 639 Madison Avenue, astfel el a abandonat vechiul studio de pe Union Avenue, unde Phillips i-a inregistrat pe B.B. King, Howlin’ Wolf, Elvis Presley, Carl Perkins, Lewis, Johnny Cash si altii. In 1961, la studioul de pe Madison Avenue, Lewis a inregistrat singurul sau hit din aceasta perioada, o preluare a piesei lui Ray Charles, “What’d I Say”.

O alta inregistrare a lui Lewis la Casa de discuri Sun a fost un aranjament muzical in stil boogie, pentru “Glenn Miller Orchestra”, colaborare semnata “The Hawk”, insa multi disc jockey si-au dat seama imediat de stilul inconfundabil a lui Lewis de a canta la pian, astfel incercarea lui Phillpis de a ascunde identitatea lui Lewis sub numele “The Hawk”, a esuat.

Live at the Star Club - 1964

Contractul lui Lewis cu Casa de discuri Sun a luat sfarsit in 1963, Lewis alaturandu-se Casei de discuri Smash, unde a realizat intr-adevar inregistrari rock, dar care nu i-au fost de ajutor in cariera sa.

La mijlocul anilor ’60, popularitatea lui Lewis in Europa si-a revenit cumva, in special in Marea Britanie si Germania. Un album live intitulat “Live at the Star Club”, ce a avut loc in Hamburg (1964), a fost inregistrat impreuna cu The Nashville Teens. Este considerat si in prezent unul dintre cele mai bune albume live rock and roll.

In 1962, cel de-al doilea fiu al sau, Steve Allen Lewis, s-a inecat intr-o piscina. Myra a divortat de Lewis in 1970. Tragedia l-a lovit din nou pe Lewis, cand fiul de 19 ani a lui Lewis, Jerry Lee Lewis Jr. a murit intr-un accident de masina in 1973. De asemenea Lewis are in prezent o fiica, Phoebe Lewis, cantareata si artista, care in ultimii ani i-a fost manager.

In anii ‘60 tentativele lui Lewis de a reveni la muzica rock and roll au stagnat timp de 4 ani, pe cand colabora cu Casa de discuri Smash, pana cand a inceput sa inregistreze balade country.

El avea deja inregistrat un LP pentru Smash, cu tilul “Country Songs for City Folks”. In 1968, single-ul sau “Another Place, Another Time” a devenit un success de Top Ten si a condus la un sir de single-uri in Top Ten, incluzand single-ul country numarul unu “To Make Love Sweeter For You” din 1968, ce i-a reinnoit lui Lewis statutul de star printre fanii muzicii country, statut similar cu al artistul ex-rockabilly Conway Twitty, care incepea sa se dezvolte in aceeasi perioada de timp.

Pana la inceputul anului 1970, Lewis a devenit atat de popular, incat Casa de discuri Sun (Entertaining Holding Corporation) a readus in prim plan vechi balade country precum “Invitation to Your Party” sub forma unor single-uri, care s-au evidentiat in topurile de muzica country. In timpul acestei perioade, Lewis a inregistrat ceea ce multi colectori au considerat a-i fi ultima realizare de pe piata muzicii country, si anume LP-ul “Killer Country”. Succesele lui Lewis au continuat de-a lungul unui deceniu, dar intr-un final, trecutul sau rock and roll a inceput sa reinvie cu hit-uri precum cele ale rock-ului clasic revitalizat in 1973 de The Big Bopper cu melodia “Chantilly Lace”, insa abordand si preferintele varstei de mijloc cu piesa din 1977 “Middle Age Crazy”. Din 1971, single-urile si albumele Lewis au fost realizate la Casa de discuri Mercury, in locul Casei de discuri Smash. In 1979, Lewis a semnat cu Casa de discuri Elektra si a avut ultimul sau hit country important “Thirty-Nine and Holding” in 1981. In 1983 a petrecut o scurta perioada la Casa de discuri MCA, dar a parasit marca din motive necunoscute.

Afisul filmului Great Balls of Fire

Varul sau, evanghelistul de televiziune Jimmy Swaggart, a avut parte de o prabusire a carierei de evanghelist, iar consecintele au condus la o publicitate negativa pentru familia sa, care deja era vazuta cu multe probleme. Jimmy este de asemenea un pianist, la fel ca si alt var de-al lui Lewis, muzicianul country Mickey Gilley. Cei trei au ascultat aceeasi muzica in copilarie, si au frecventat aceeasi locatie Haney’s Big House, clubul din Ferriday care promova muzica blues cantata de negrii.

Sora lui Lewis, Linda Gail Lewis a realizat cateva inregistrari cu fratele ei, iar pentru o vreme a luat parte si la turnee realizate de acesta.

In 1990, Lewis a mai avut cateva mici aparitii, printre care si interpretarea cantecului “It Was the Whiskey Talking, Not Me”, care a fost inclus pe soundtrack-ul filmului de succes “Dick Tracy”.

In ciuda problemelor personale, talentul muzical al lui Lewis este recunoscut in intreaga lume. “The Killer”, o porecla ce a mostenit-o din copilarie, este cunoscut pentru vocea sa puternica si interpretarea la pian din timpul spectacolelor; el a fost descris de catre artistul Roy Orbinson ca fiind cel mai bun artist fara experienta din istoria muzicii rock and roll. In 1986, Lewis a facut parte din grupul primilor artisti introdusi in Rock and Roll Hall of Fame.

Tot in 1986, Lewis s-a reintors la studioul Sun din Memphis pentru a canta impreuna cu Orbinson, Cash si Perkins, alaturi de admiratori vechi ca John Fogerty si Ricky Nelson. Astfel s-a creat albumul “Class of ’55”, un fel de continuare a sesiunii “Million Dollar Quartet”, insa in ochii multor critici si admiratori, Lewis nu mai avea acelasi entuziasm ca altadata.

Lewis nu a incetat niciodata sa concerteze in turnee, iar cei care l-au vazut interpretand, s-au convins ca inca poate sa ofere concerte unice, imprevizibile, emotionante, personale si totusi rock ’n’ roll. Pe 12 februarie 2005, a primit din partea Academiei Nationale Americane a Stiintei si Artei Inregistrarilor (The Recording Academy) premiul Grammy pentru “recunoasterea intregii cariere muzicale” (Lifetime Achievement Award). Pe 26 septembrie 2006, un nou album a fost lansat, intitulat “Last Man Standing”, avand colaboratori multi artisti din elita rock and roll-ului. Primind recenzii positive, albumul a intrat in patru topuri Billboard diferite, ocupand inclusiv numarul 1 timp de doua saptamani intr-un top indie.

Albumul Last Man Standing 2006

Pe 5 noiembrie 2007, Rock and Roll Hall of Fame si o universitate din Cleveland, Ohio, l-au onorat cu o conferinta de 6 zile, interviuri si clipuri video dedicate lui Jerry Lee Lewis sub titlul “The Life And Music of Jerry Lee Lewis”. El este primul artist in viata care a fost onorat in acest mod. In 10 noiembrie, saptamana a culminat cu un concert adus tribut lui Lewis.

Pe 10 februarie 2008, Lewis a aparut la a 50-a editie a premiilor Grammy, impreuna cu John Fogerty si Little Richard, interpretand “Great Balls of Fire” intr-o combinatie cu piesa “Good Golly Miss Molly”.

In prezent, Lewis traieste la o ferma in Nesbit, Mississippi, impreuna cu familia sa.

Pe 4 iulie 2008, Jerry Lee a aparut la A Capitol Forth, interpretand ultimile piese ca un mix intre “Roll Over Beethoven”, “Whole Lotta Shakin’ Goin On” si “Great Balls of Fire”.

In octombrie 2008, Jerry Lee Lewis revine in Marea Britanie (parte din turneul de succes din Europa), dupa aproape 50 de ani de la fatidicul prim turneu ce a implicat scandalul cu Myra. El a aparut in doua spectacole din Londra: unul special, privat la 100 Club in 25 octombrie si celalalt la London Forum pe 28 octombrie, alaturi de Wanda Jackson si de sora lui, Linda Gail Lewis.

In 2009 va fi lansat un nou CD si un DVD, ca o continuare a carierei sale. Tot acest an va marca al 60-lea an, de cand Jerry Lee a avut prima performanta publica, atunci cand a cantat “Drinking Wine Spo-Dee-O-Dee” la un magazin de automobile, pe 19 octombrie 1949, in Ferriday, Louisiana.

Intre anii 1957 si 2006, data ultimului material discografic “Last Man Standing”, 47 de single-uri plus 22 de albume au patruns si rezistat in topurile pop, rock, indie, country si in playlist-urile jukebox, atat in Statele Unite cat si in Marea Britanie. 14 dintre ele au atins prima pozitie.

El a fost premiat cu 9 discuri de aur, plus inca un disc neoficial oferit de catre Casa de discuri Mercury pentru albumele care au vandut peste 250.000 de exemplare. Albumul din 2006 “Last Man Standing” a vandut peste 500.000 de exemplare in toata lumea, reprezentand cel mai bun album vandut in toata cariera sa muzicala.

Jerry Lee Lewis figureaza in Topul 50 al artistilor country ai tuturor timpurilor. Exista zvonuri ca albumul soundtrack al filmului Great Balls Of Fire, a vandut pana in prezent peste 1.000.000 de copii. Inregistrarea originala a cantecului “Great Balls of Fire”, de la Casa de discuri Sun, a fost aleasa la Grammy Hall of Fame in 1998, iar inregistrarea melodiei “Whole Lotta Shakin’ Goin On” a primit aceeasi distinctie in 1999.

Alaturi de Johnny Cash, Carl Perkins si Roy Orbison, Jerry Lee Lewis a primit premiul Grammy la categoria “discurs liber” pentru albumul de interviuri lansat impreuna cu doar cateva copii ale discului “The Class of ’55” din 1986. De mentionat este ca doar inregistrarile care au peste 25 de ani si au o importanta semnificativa in istoria muzicii, pot primi aceste onoruri.

Pe 12 februarie 2005, Jerry a primit din partea Academiei Nationale Americane a Stiintei si Artei Inregistrarilor (The Recording Academy) premiul Grammy pentru “recunoasterea intregii cariere muzicale” (Lifetime Achievement Award). Pe 10 actombrie 2007, a primit premiul American Music Masters Award al Rock ‘n’ Roll Hall of Fame.