Johnny Cash (n. 26 februarie 1932 – d. 12 septembrie 2003) a fost un solist vocal, chitarist si compozitor american de muzica country, rock and roll si blues, considerat a fi unul dintre cei mai influenti muzicieni americani ai secolului XX. Cash a fost cunoscut datorita vocii sale grave, joase de bariton, sunetul si senzatia unui “tren de marfa” pe care o crea trupa sa Tennessee Three, precum si pentru atitudinea si stilul sau de imbracaminte intunecat, ce i-a castigat renumele de “Man in Black” (“Omul in negru”). El isi incepea concertele cu traditionala introducere: “Hello, I’m Johnny Cash!” (“Buna, sunt Johnny Cash!”).

Majoritatea melodiilor lui Cash, in special cele de la sfarsitul carierei sale, evoca teme triste, de suferinta morala si de salvare. Printre piesele de referinta se numara: “I Walk the Line”, “Folsom Prison Blues”, “Ring of Fire”, “Get Rhythm”, “That Old Wheel” (un duet cu Hank Williams Jr.), “Cocaine Blues” si “Man in Black”. El a inregistrat si cateva piese cu continut comic precum: “One Piece at a Time”, “The One on the Right Is on the Left”, “Dirty Old Egg-Sucking Dog”, “A Boy Named Sue”, un duet cu June Carter intitulat “Jackson”, dar si diferite piese “de tren” cum ar fi “Rock Island Line” si “Orange Blossom Special”.

De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani, Cash a vandut peste 90 de milioane de albume si a ocupat “pozitii de varf in istoria muzicii”.

La origini, Johnny Cash provenea dintr-o familie regala scotiana, insa a descoperit acest lucru destul de tarziu. In tinerete isi banuia originile irlandeze, cunoscand a fi doar partial american nativ. Cash a admirat intotdeauna americanii nativi, exprimand acest sentiment chiar si in cantecele sale. Nascut sub numele J.R. Cash in Kingsland, Arkansas, fiul lui Ray si Carrie Cash a fost crescut in Dyess, Arkansas, si s-a numarat printre cei 7 copii ai familiei Cash. Fratele sau Tommy Cash, a devenit de asemenea un cantaret country de succes. Incepand cu varsta de 5 ani, J.R. a lucrat pe plantatiile de bumbac, cantand impreuna cu familia sa in timp ce munceau. Ferma familiei a fost inundata de mai multe ori, lucru care l-a inspirat mai tarziu pe Cash in compozitii precum “Five Feet High and Rising”. Lupta economica si personala a familiei Cash Cash din perioada Marii Recesiuni, l-au inspirat pe artist in multe piese, in special in versurile despre oamenii ce faceau fata unor dificultati similare.

Copilaria i-a fost umbrita de un teribil accident al fratelui sau, mai mare cu 2 ani, pe nume Jack. In 1944, Jack a fost impins intr-un fierastrau circular unde lucra, fiind taiat aproape in doua. A murit dupa o saptamana de chinuri. Cash a simtit mereu o vinovatie in fata evenimentului respectiv, si deseori visa ca o sa il intalneasca pe fratele sau in Rai. In vise ii aparea mereu cu 2 ani mai mare, indiferent de varsta pe care o avea Johnny Cash. Amintirile timpurii ale lui Cash sunt dominate de muzica gospel si de ceea ce se difuza la radio in acele vremuri. Invatat de mama sa si un prieten, Johnny, a inceput sa cante la chitara si sa compuna cantece de cand era mic copil. In liceu el a cantat la un post de radio local, iar cateva decenii mai tarziu a lansat un album cu piese gospel traditionale, intitulat “My Mother’s Hymn Book”. A fost de asemenea puternic influentat de muzica irlandeza traditionala, in special de Dennis Day, muzica pe care o auzea saptamanal la radioul Jack Benny.

Cash povestea mai tarziu ca numele lui mic era format doar din initialele “J.R.”, deoarece parintii lui nu au cazut de acord asupra unor nume, ci doar asupra initialelor. Datorita inrolarii in Aviatia Americana, numele lui a fost schimbat in John R. Cash. In 1955, cand a semnat contractul cu Casa de discuri Sun, numele de scena avea sa devina Johnny Cash.

Cash s-a inrolat in Aviatia Statelor Unite (United States Air Force). Dupa antrenamentul de baza de la Baza Aeriana Lackland si antrenamentul tehnic de la Baza Aeriana Brooks, ambele in San Antonio, Texas, Cash a fost repartizat la unitatea U.S. Air Force Security Service, ca si decodor al codului morse asupra transmisiilor armatei ruse in Landsberg, Germania. Pe 3 iulie 1954, a fost eliberat onorabil ca sergent, apoi s-a reintors in Texas.

In timpul antrenamentului la Air Force, pe 18 iulie 1951, Cash a intalnit-o pe Vivian Liberto in varsta de 17 ani, la un patinuar din San Antonio, Texas. S-au intalnit timp de 3 saptamani, insa Cash a fost repartizat sa isi desfasoare activitatea militara in Germania. Timp de 3 ani, cei doi indragostiti si-au scris peste 10.000 de pagini de scrisori de dragoste. O luna dupa eliberarea sa, pe 7 August 1954, s-au casatorit la biserica catolica St. Anne din San Antonio. Au avut impreuna patru fiice: Rosanne, Kathy, Cindy, si Tara.

Dependenta lui Johnny Cash de droguri si alcool, turneele constante, precum si numeroasele aventuri cu femei (inclusiv cu viitoarea sotie, June Carter) au determinat-o pe Vivian sa-i inainteze divortul in 1966.

In 1968, dupa 12 ani de la prima lor intalnire in backstage la Grand Ole Opry, Cash i-a propus lui June Carter in timpul unei performante live din Ontario sa se casatoreasca.

Pe 1 martie 1968, cei doi s-au casatorit in Franklin, Kentucky. Johnny Cash i-a propus de multe ori casatoria cu el, dar aceasta l-a refuzat de fiecare data. Cei doi au avut doar un copil, John Carter Cash, nascut pe 3 martie 1970. Au continuat sa concerteze impreuna, timp de 35 ani, pana in 2003, cand June Carter a murit. Johnnny Cash a murit si el 4 luni mai tarziu. June a fost co-autoarea marelui hit “Ring of Fire”, iar impreuna au castigat 2 premii Grammy pentru duet. In cartea “I Walked the Line: My Life with Johnny”, semnata Vivian Liberto, prima sotie a dat un alt inteles melodiei “Ring of Fire”, afirmand ca Johhny Cash a fost atras de June Carter mai mult din motive financiare.

In 1954, cuplul Johnny si Vivian s-a mutat in Memphis, Tennessee, unde Cash a vandut aparate electrocasnice, in timp ce studia sa devina crainic de radio. Noaptea canta impreuna cu chitaristul Luther Perkins si basistul Marshall Grant. Perkins, Grant si Cash erau cunoscuti sub numele de The Tennessee Three.

Cash si-a facut curaj si a vizitat studioul de inregistrare Sun, sperand sa obtina un contract de inregistrare. Dupa auditia data pentru Sam Phillips, cantand in majoritate piese gospel, Phillips i-a spus: “du-te acasa si pacatuieste, apoi intoarce-te cu o piesa pe care sa o pot vinde”. Intr-un sfarsit, Cash a reusit sa il impresioneze pe Phillips, interpretand cateva piese din freneticul sau stil de viata timpuriu. Primele sale inregistrari la Sun au fost “Hey Porter” si “Cry Cry Cry”, ce au fost lansate in 1955 si care au avut un succes rezonabil la parada hit-urilor country. La indemnul lui Sam Phillips, numele de scena The Tennessee Three urma sa se transforme in The Tennessee Two adica Luther Perkins si Marshall Grant si Johnny Cash ca nume separat.

Urmatorul disc Cash, “Folsom Prison Blues”, a ajuns pe locul 5 in topul country, si piesa “I Walk the Line” a devenit numarul 1 in topurile country si a intrat apoi in topurile pop 20.

Johnny Cash – “Folsom Prison Blues”, 8 august 1959 si “I Walk the Line” (Town Hall Party, L.A., California), 15 noiembrie 1958

A urmat “Home of the Blues”, inregistrata in iulie 1957. In acelasi an, Cash a devenit artistul Sun care a lansat primul album long playing (LP). Cu toate ca a fost cel mai bine vandut si cel mai prolific artist de la Sun din aceasta perioada, Cash s-a simtit constrans de contractul sau cu o casa de inregistrare mica. Elvis Presley parasise deja Casa de discuri Sun, iar Phillips isi concentra atentia si puterea de promovare asupra lui Jerry Lee Lewis. Anul urmator, Cash a parasit Sun pentru a semna o oferta cu Casa de discuri Columbia, unde single-ul sau “Don’t Take Your Guns to Town” a devenit unul din cele mai mari hit-uri ale sale.
La inceputul anilor ’60 Cash a plecat in turneu cu Carter Family, care la vremea respectiva era compusa din fiicele mamei Maybelle, Anita, June si Helen. June, cu care Cash se va casatori la un moment dat, isi aminteste ca-l admira pe Cash de la distanta in tot timpul acestor turnee.

Johnny Cash, un adevarat haiduc

Cariera sa a inceput sa se dezvolte la inceputul anului 1960, iar odata cu asta, Cash a inceput sa bea si a devenit dependent de amfetamine si barbiturice. Pentru o scurta perioada de timp, a impartit in Nashville un apartament impreuna cu Waylon Jennings, care la randul lui era si el dependent de amfetamine. Cash folosea droguri de tip stimulente ca sa se mentina treaz in timpul turneelor. Prietenii glumeau pe tema “nervozitatii” si a comportamentului sau instabil, multi dintre ei ignorand semnele ce avertizau inrautatirea dependetei sale fata de droguri. Inainte sa intre pe scena de la “The Johnny Cash Tv Show”, Cash ar fi declarat ca “ar fi incercat orice drog ar fi fost de incercat”.

Cu toate ca de multe ori nu mai putea avea control asupra propriilor dependente, creativitatea frenetica a lui Cash inca producea hit-uri. Interpretarea piesei “Ring of Fire” a fost un hit care a atins mai multe stiluri muzicale, ajungand pe locul 1 in topurile country intrand in top 20 in topurile pop. Cantecul a fost scris de June Carter si Merle Kilgore. Initial piesa a fost interpretata de sora lui June Carter, insa Cash a venit cu un stil pur mariachi, afirmand ca i-a aparut totul intr-un vis.

Johnny Cash – “Ring of Fire” 1963                                     Johnny Cash imitandu-l pe Elvis

Cash a cultivat in ochii publicului o imagine romantica de haiduc, si in ciuda tuturor faptelor care le-a savarsit, nu a fost niciodata condamnat la inchisoare. Cu toate ca a stat in inchisoare de sapte ori pentru comportament indecent, nu a ramas niciodata acolo mai mult de o noapte. Cea mai faimoasa incalcare a legii a fost in timpul turneului din 1965, cand a fost arestat de echipa de la narcotice in El Paso, Texas. Ofiterii l-au suspectat ca facea contrabanda cu heroina din Mexic, dar Cash detinea o reteta pentru aceste narcotice si amfetamnie pe care artistul le-a ascuns inauntrul cutiei de chitara. Pentru ca au fost droguri prescrise si nu narcotice ilegale, a primit o sentinta cu suspendare.

De semenea, Cash a fost arestat in data de 11 mai 1965, in Starkville, Mississippi, pentru ca a incalcat o proprietate privata sa culeaga niste flori. Incidentul a fost sursa de inspiratie pentru piesa “Starkville City Jail”, de pe albumul sau live “At San Quentin” (San Quentin fiind numele inchisorii in care Cash a cantat).

La mijlocul anilor ‘60, Cash lanseaza o serie de albume conceptuale, printre care “Ballads of the True West” (1965) ce era scos pe piata ca un disc dublu experiemental, ce mixa stilul cantecelor autentice de “frontiera” cu stilul narativ specific lui Cash, cat si albumul “Bitter Tears” (1964) ce continea piese care scoteau in evidenta conditia americanilor nativi. Dependenta sa de droguri a atins apogeul in aceasta perioada, iar comportamentul sau destructiv a dus la divortul de prima sa sotie Vivian, iar spectacole incepeau sa fie anulate.

In 1967, duetul lui Johnny Cash cu June Carter al piesei “Jackson” a castigat premiul Grammy.
Albumele “Johnny Cash At Folsom Prison / At San Quentin”

Joaquin Phoenix & Reese Witherspoon – “Jackson” | June Carter & Johnny Cash – “Jackson” (San Quentin)

Cash a renuntat la droguri in 1968, dupa o experienta spirituala in pestera Nickajack, unde a incercat sa se sinucida dupa niste experiente foarte periculoase cu drogurile. El inainta cat mai mult in pestera, incercand sa se piarda si sa moara pur si simplu, insa cand a simtit prezenta lui Dumnezeu in inima lui, sentimentul de moarte a fost inlocuit cu cel de supravietuire, incercand sa lupte sa gaseasca o fanta de lumina sau o adiere de vant. Aceasta experienta a reprezentat pentru Cash o renastere.

June, Maybelle si Ezra Carter s-au mutat la conacul lui Cash timp de o luna, pentru a-l ajuta sa-ti infranga dependenta fata de droguri. Pe 22 Februarie 1968, Cash a cerut-o de sotie pe June Carter pe scena unui concert la London Gardens, London, Ontario. Cuplul s-a casatorit o luna mai tarziu (pe 1 Martie) in Franklin, Kentucky. June a fost de acord sa se casatoreasca cu Cash dupa ce acesta a renuntat definitv la droguri.

Cash a simtit mereu o mare compasiune pentru cei din inchisori. A inceput astfel sa sustina concerte la sfarsitul anilor ’50, la diferite inchisori de pe teritoriul Statelor Unite. Aceste spectacole au condus la cateva albume de succes, precum “Johnny Cash at Folsom Prison” (1968) si “Johnny Cash at San Quentin” (1969).

Ca un plus la concertele sale din inchisorile din Statele Unite, Cash si-a facut aparitia in 1972 si la inchisoarea Österåker din Suedia. Albumul live “På Österåker” (“La Österåker”) a fost lansat in 1973. Intre piese, Cash poate fi auzit vorbind in suedeza, un gest ce a fost foarte apreciat de catre cei din inchisoare.

Perioada “The Man in Black”

Din 1969 pana in 1971, Cash a aparut in propriul sau spectacol de televiziune, numit “The Johnny Cash Tv Show”, emis de catre reteaua ABC.

The Statler Brothers faceau deschiderea fiecarui episod. Familia Carter si legenda rockabilly Carl Perkins au fost de asemenea parte din anturajul show-ului. Cash a inceput sa aibe din ce in ce mai multi artisti contemporani ca si invitati, printre acestia cei mai notabili fiind Neil Young, Louis Armstrong, James Taylor, Ray Charles, Eric Clapton (pe atunci conducand formatia Derek and The Dominos) si Bob Dylan.

Cash l-a intalnit pe Dylan la mijlocul anilor ’60 si au devenit prieteni apropiati cand au devenit vecini spre sfarsitul anilor ’60 in Woodstock, New York. Cash a fost entuziasmat sa-l reintroduca pe solitarul Dylan audientei sale. Cash a interpretat un duet impreuna cu Dylan, de pe albumul acestuia “Nashville Skyline”, album ce a castigat un premiu Grammy.

Un alt artist care a primit un start in cariera sa de compozitor la “The Johnny Cash Tv Show” a fost Kris Kristofferson. In timpul performantei live a cantecului “Sunday Mornin’ Comin’ Down”, Cash a refuzat sa schimbe versurile , cantand exact asa cum erau, cu o aluzie la marijuana: “Pe trotuar intr-o duminica dimineata/ Imi doresc Doamne sa fi fost drogat”.

Pana la inceputul anului 1970, Cash si-a cristalizat imaginea in fata publicului ca fiind “Man in Black” (“Omul in negru”). De regula el interpreta imbracat in negru, purtand o haina lunga pana la genunchi, de culoare neagra. Aceasta infatisare era in contrast cu costumatiile purtate de majoritatea formatiilor country din perioada respectiva: costum cu pietre pretioase si cizme de cowboy. In 1971, Cash a scris piesa “Man in Black” pentru a explica codul sau in imbracaminte: “Traim destul de bine, cred/ In masinile si hainele noastre exotice/ Dar sa ne amintim si de cei care nu au toate acestea/ In fata grupului trebuind a sta o persoana in negru si nimic mai mult.”

Pe la mijlocul anului 1970, popularitatea lui Cash si numarul hit-urilor sale a inceput sa scada, dar autobiografia sa (prima din cele doua), intitulata “Man in Black”, publicata in 1975, a vandut 1.3 milioane de copii. Cea de-a doua biografie: “Cash, The Autobiography”, a aparut in 1977. Prietenia sa cu Billy Graham a condus la producerea unui film despre viata lui Iisus, “The Gospel Road”, Cash colaborand la scenariu, fiind chiar si naratorul filmului. Acest deceniu a vazut cum convigerea sa religioasa se adanceste, avand multe aparitii evanghelice.

Aparitiile lui Cash la televiziune au continuat, gazduind anual o emisiune speciala de Craciun la CBS in timpul anilor ‘70. Mai tarziu aparitiile lui la televiziune includeau cateva roluri mici, cum au fost: un rol intr-un episod din “Columbo” sau o aparitie impreuna cu sotia sa intr-un episod din “Little House on the Prairie” si altele. In 1981, Cash a aparut intr-un episod din Muppet Show ca invitat special. In 1983, a aparut in filmul Murder In Coweta County ca serif, jucand impreuna cu Andy Griffith. Acest film se baza pe un caz real de crima din Georgia. Cash obosise sa joace in filme, primindu-si insa recunoasterea cuvenita.

Cash a recidivat din nou in dependenta de droguri, dupa ce i-au fost administrate niste calmante pentru o serie de dureri abdominale cauzate de un incident neobisnuit la ferma sa, unde a fost lovit puternic de catre un strut. In timpul unei vizite la spital in 1988, de aceasta data pentru Waylon Jennings (care suferise un infarct), Jennings a afirmat ca Johnny Cash s-a internat si el pentru unele problemele la inima de care suferea.

Doctorii i-au recomandat o operatie preventiva la inima, si Cash a fost operat in acelasi spital. Ambele operatii au decurs bine, insa Cash refuza sa isi ia medicamentele prescrise, de teama reintoarcerii la dependenta de droguri. Cash a sustinut mai tarziu ca in timpul operatiei a trait o experienta numita NDE (Near Death Experience), in care a avut viziuni extraordinare despre Rai, dar ca a fost foarte nemultumit cand si-a revenit dupa operatie.

A fost apropiat de fiecare din presedintii Statelor Unite incepand cu Richard Nixon. A fost apropiat de Jimmy Carter, care i-a devenit un foarte bun prieten. Cash afirma ca personal ii gaseste pe toti fermecatori, trasatura esentiala pentru a fi ales ca presedinte.

Perioada Highwaymen

In 1980, Cash a fost cel mai tanar artist aparut in Country Music Hall of Fame, la varsta de 48 de ani, dar in timpul anilor ’80, discurile sale au inceput sa nu mai aibe impact in topurile de muzica country, cu toate ca a continuat sa aibe turnee de succes. La mijlocul anilor ‘80 a inregistrat si a fost in turneu cu Waylon Jennings, Willie Nelson si Kris Kristofferson sun formula The Highwaymen, realizand astfel doua albume hit.

Cariera lui Cash in ceea ce priveste inregistrarile, si relatia lui in general cu comunitatea Nashville erau acum, in anii ‘80 la un nivelul foarte scazut. Artistul realiza ca independent de el, Casa de discuri Columbia renuntase in a-l mai promova, devenind invizibil pe piata muzicala (asa cum afirma Johnny Cash in autobiografie). Cash a inregistrat intentionat un cantec in semn de protest fata de conditia lui ca muzician, parodia: “Chicken in Black”. In mod ironic, cantecul s-a dovedit un real succes comercial. Fara indoiala Cash a vrut cu ocazia acestui cantec sa incheie relatia cu Columbia, iar acest lucru s-a intamplat nu la mult timp dupa lansarea melodiei.

In 1986, Cash s-a reintors la studiourile Sun din Memphis pentru a crea impreuna cu Roy Orbinson, Jerry Lee Lewis si Carl Perkins, albumul Class of ’55. Nu a fost prima data cand a facut echipa cu Lewis si Perkins la studiourile Sun. Pe 4 Decembrie 1956, Elvis Presley a venit in vizita in studio, in timp ce Perkins realiza noi piese acompaniat la pian de Lewis. Cash se afla de asemenea in studio, si toti patru au inceput spontan un jam session. Phillips a lasat benzile de inregistrare sa mearga, iar aproape jumatate din inregistrari au fost identificate ca fiind gospel. Inregistrarea a supravietutit si a fost ulterior imprimata pe un CD, sub numele de Milion Dollar Quartet. Lista de melodii include de asemenea si “Brown Eyed Handsome Man” a lui Chuck Berry, “Don’t Forbid Me” a lui Pat Boone si o imitare a lui Jackie Wilson cantand “Don’t Be Cruel”, de catre Elvis Presley.

In 1986, Cash a publicat singurul lui roman “Man in White”, o carte despre Sfantul Paul si conversatia lui pentru a deveni Apostolul Paul. Cash a inregistrat de asemenea “Johnny Cash Reads The Complete New Testament” in 1990.

Ultimii ani de succes la American Recordings

Dupa ce Casa de discuri Columbia a renuntat la contractul cu Johnny Cash, acesta a avut o scurta perioada (din 1987 pana in 1991), lipsita de succes la Casa de discuri Mercury.

Cariera sa a fost restaurata in anii ‘90, gasindu-si popularitate in randul unei audiente tinere, fara un interes deosebit fata de muzica country. In 1993, a cantat la voce piesa “The Wanderer”, pentru albumul Zooropa, semnat U2. Cu toate ca nu mai era cautat de studiourile de inregistrare importante, Cash a fost abordat de producatorul Rick Rubin care i-a oferit un contract cu Studioul de inregistrare American, studio cunoscut pentru muzica rap si hard rock. Sub supravegherea lui Rubin, Cash a inregistrat albumul intitulat chiar American Recordings (1994) in sufrageria sa, acompaniat doar de propria-i chitara. Acea chitara era o chitara Martin, model Dreadnought – una din acele chitari la care a cantat Cash de-a lungul carierei sale. Albumul cuprinde cateva preluari dupa artistii contemporani selectati de Rubin, si a primit aprecieri atat din partea criticilor, dar a reprezentat si un succes commercial, castigand un premiu Grammy pentru “cel mai bun album folk contemporan”. Cash a scris ca receptia sa din 1994 de la festivalul Glastonbury a fost una din cele mai marete din cariera sa. Incepea o decada cand industria muzicala incepea sa il ovationeze din nou, iar succesele comerciale incepeau iar sa apara.

Cash si sotia lui au aparut intr-o serie de episoade in popularele seriale de televiziune Dr. Quinn si [[Medicine Woman] alaturi de Jane Seymour. Actrita l-a apreciat atat de mult, incat si-a numit unul dintre fii dupa numele cantaretului. Vocea lui a mai aparut intr-un episod din “The Simpsons”, fiind vocea unui calaret care il indruma pe Homer intr-o calatorie spirituala. Cash a inregistrat un nou album la Studioul de inregistrare American, numit “Unchained”, acompaniat de Tom Petty si The Heartbreakers, album ce a castigat un premiu Grammy pentru “cel mai bun album country”. Cash considera ca in autobiografia din 1975 “Man in Black” nu a fost destul de explicit, scriind o alta autobiografie in 1997 intitulata: “Cash: The Autobiography”.

In 1997, Cash a fost diagnosticat cu o boala neuro-degenerativa, sindromul Shy-Drager. Mai tarziu, diagnosticul a fost modificat in nueropatie automata, asociat cu diabet. Aceasta boala l-a fortat pe Cash sa scurteze turneul. In 1998, a fost internat in spital cu pneumonie severa, ce i-a afectat ambii plamani. Albumele “American III: Solitary Man” (2000) si “American IV: The Man Comes Around” (2002) contin raspunsul lui Cash asupra bolii sale in forma unor piese interpretate intr-o tonalitate mai sobra decat in primele doua albume American. Videoclipul ce a fost lansat pentru piesa “Hurt”, de Trent Reznor de la Nine Inch Nails, s-a potrivit perfect cu trecutul lui Cash si cu sentimentele de regret. Acest videoclip este cunoscut acum ca fiind “epitaful sau” din American IV si a primit critici pozitive si notabile atat din partea audientei cat si din partea criticilor.

June Carter Cash a murit pe 15 mai 2003, la varsta de 73 de ani. Una dintre ultimile dorinte ale lui June a fost ca Johnny Cash sa-si continue munca, ata ca acesta a continuat sa inregistreze si chiar sa interpreteze cateva spectacole surpiza la “The Carter Family Fold”, in afara orasului Bristol, Virginia. Concertul din 5 iulie 2003 a fost ultima sa aparitie publica. La concertul din 21 iunie 2003, inainte de a canta “Ring of Fire”, Cash a citit o relatare despre sotia sa June, relatare ce a scris-o cu putin timp inainte de a intra pe scena. El a vorbit cum spiritul lui June il vegheaza si cum ea a venit si l-a vizitat inainte sa intre pe scena. Cu greu a reusit sa termine piesa. In ciuda sanatatii sale precare, a vorbit despre cum abia asteapta ziua in care va putea sa mearga din nou si va arunca scaunul cu rotile in raul de langa casa sa.

Johnny Cash a murit la mai putin de patru luni de la moartea sotiei sale, pe 12 septembrie 2003, in timp ce se afla in spitalul Baptist din Nashville, Tennessee. A fost ingropat alaturi de sotia sa, in Hendersonville Memory Gardens, langa casa sa din Hendersonville, Tennessee. Avea 71 de ani.

Pe 24 mai 2005, Vivian Liberto, prima sotie a lui Johnny Cash si mama Rossanei Cash si a altor 3 fete, a murit datorita unei operatii pentru indepartarea cancerului la plamani. Nefericitul eveniment s-a intamplat la a 50-cea aniversare a Rosannei.

In iunie 2005, casa lui Johnny Cash de pe malul lacului de pe Caudill Drive din Hendersonville, Tennessee, a fost scoasa la vanzare de catre familia Cash, mai precis de catre fratele mai tanar al lui Cash, Tommy Cash. In ianuarie 2006, casa a fost vanduta vocalistului de la Bee Gees, Barry Gibb si sotiei acestuia Linda Gibb, pentru suma de 2.3 milioane de dolari. Din pacate casa a fost distrusa intr-un incendiu, pe 10 aprilie 2007.

Una dintre ultimele colaborari ale lui Johnny Cash cu producatorul Rick Rubin, s-a materializat post-mortem in albumul “American V: A Hundred Highways” si a fost scos pe piata pe 4 iulie 2006. Albumul a debutat pe prima pozitie in Top 200 Billboard Magazines in 22 iulie 2006. Urmatorul album “American VI” post-mortem este planificat in 2009.

De la inceputurile sale ca pionier al stilului rockabilly si rock and roll din anii ’50, pana in timpurile in care era reprezentant international al muzicii country, si pana la revenirea la faima din anii ’90 ca legenda vie si icoana muzicii alternative country, Cash a influentat nenumarati artisti si a lasat in urma o mare mostenire spirituala. Dupa moartea sa, Cash a fost venerat de cei mai mari muzicieni ai timpului sau.

Cash a educat si aparat artisti aflati pe marginea a ceea ce era acceptabil in muzica country. La un concert TNT cu mai multe vedete, din 1999, un grup variat de artisti i-au adus tribut, printre care Bob Dylan, Chris Isaak, Wyclef Jean, Norah Jones, Kris Kristofferson, Willie Nelson si U2. Cash insusi a aparut la sfarsit si a interpretat dupa o pauza de mai mult de un an. Doua albume tribut au fost lansate la putin timp inainte de moartea sa: Kindred Spirits ce contine lucrari ai unor artisti recunoscuti, in timp ce Dressed in Black contine piese ai unor artisti mai putin cunoscuti.
Soundtrack “Walk the Line”

In total, Cash a scris peste 1000 de piese si a lansat o multime de albume.

In 2004, revista Rolling Stone l-a situat pe Cash pe locul 31 in lista de 100 “cei mai buni artisti ai tuturor timpurilor”. Diversitatea muzicii lui Cash a fost evidentiata de prezenta sa in trei importante genuri de Halls of Fame: The Nashville Songwriters Hall of Fame (1977), The Country Music Hall of Fame (1980), si The Rock and Roll Hall of Fame (1992).

In amintirea lui Johnny Cash a fost produs filmul biografic “Walk the Line”, premiat de catre Academia Americana de Film si prezinta viata lui Johnny Cash sub interpretarea actorului Joaquin Phoenix si a actritei Reese Witherspoon in rolul lui June Carter (rol pentru care actrita a primit premiul Oscar la categoria “Cea mai buna actrita”). Filmul a fost lansat in Statele Unite ale Americii pe 18 noiembrie 2005 si a avut inca de atunci un considerabil succes, primind chiar aprecierea criticilor. Joaquin Phoenix si Reese Witherspoon au castigat in urma rolurilor interpretate nenumarate premii, printre care Globul de Aur la categoria “Cel mai bun actor intr-un film muzical sau o comedie” si respectiv la categoria “Cea mai buna actrita intr-un film muzical sau o comedie”. Ambii actori au interpretat melodiile lui Cash cu propriile lor voci, iar Phoenix a invatat in acest film chiar sa cante la chitara. Phoenix a primit premiul Grammy pentru contributia adusa soundtrack-ului. John Carter Cash, singurul fiu a lui Johnny si June, a fost producatorul executiv al filmului.