Elvis sau Michael?
Demerol - narcotic asemanator morfinei folosit ca antidepresiv si calmant al unor forme severe de durere. Provoaca dependenta.
Idolul meu inca mai consuma Demerol?
Majoritatea fanilor Michael Jackson il dispretuiesc pe Elvis si fanii lui; si invers este valabil. Acelasi fenomen se intampla si intre gastile de motociclisti Harley-Davidson si Indian Motorcycle, intre fanii Beatles si fanii Elvis si asa mai departe.
Daca Elvis este vazut ca un Zeu Atotputernic decazut in marile tentatii ale drogurilor, Michael este acel ciudat care s-a autodistrus fizic crezand ca poate insela legile naturii: primul negru alb.
Ceea ce voi incerca sa prezint vor fi acele asemanari intre ceea ce a insemnat The King of Pop Michael Jackson si The King (of Rock ‘n’ Roll) Elvis Presley.
1. Ambii idoli si-au distrus trupul, l-au ignorat si l-au folosit uzandu-l la maxim, pentru a se pune cat mai mult in slujba masinariei de marketing ce le alimenta mereu dorinta de a fi idolatrizati. Extaziati de succesul enorm al primilor ani ai carierei, impulsionati de naivitatea tineretii, s-au aventurat tot mai adanc in falsa impresie de a fi semizei adorati de catre marea masa. Atat ei cat si noi eram inselati si, intr-un mod subtil, manipulati la nivel mental. Senzatia ca esti cel mai adorat om al planetei, te indatoreaza psihic sa rasplatesti dedicarea fanilor fata de scopul comun, si mai mult decat atat, sa faci chiar imposibilul pentru a nu le insela asteptarile. Prin urmare, cele doua staruri au folosit zilnic cele mai puternice calmante si antidepresive, cauzandu-le chiar moartea prin abuzul cu Demerol. Este asta o solutie pentru a sustine 50 de concerte pe an? De ce?
Elvis Presley - 12 februarie 1977
Sa fie oare pentru ca nu puteau accepta destramarea propriilor iluzii alimentate din ambele parti: atat de catre ei insisi cat si de cei ce ii adorau? Sau oare se simteau vinovati ca nu mai aveau energia, tineretea si determinarea necesara pentru a alimenta continuu frenezia admiratorilor?
Datoria morala a celor doua staruri fata de cei ce le ascultau muzica le apasa constiinta tot mai mult, in special cu cat simteau ca au dat totul si nu mai aveau puterea sa mai continue. In esenta erau niste oameni normali, dar in special foarte generosi si foarte impresionati de stadioanele pline pentru care concertau.
Simplificand lucrurile cat mai drastic cu putinta, atat Elvis cat si Michael aveau o pasiune comuna: muzica – alimentata de dorinta de perfectiune ce le conferea artistilor unicitatea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, omenirea incepea sa fie tot mai receptiva la melanjul intercultural, si orice aport considerat exotic (si ma refer in special la muzica negrilor), orice noutate in materie de muzica innebunea publicul. Acesta nevoie de varietate muzicala persista si in prezent cu aceeasi intensitate.
Dar care este deznodamantul drumului spre autodistrugere ales de Elvis si Michael:
Michael Jackson 2009
Scopul chiar este mai presus decat mijloacele folosite? Omenirea chiar are nevoie de idoli, sau mai bine zis de alti idoli inventati de noi? Ne dorim atat de mult sa ii veneram sau sa ne veneram ca apoi sa le distrugem si sa ne distrugem universul?
Marele neajuns al felului in care ne crestem infometati monstrul numit marketing, cel care ne hraneste perpetuu spiritul, este dorinta de autodevorare sau autodistrugere, ori poate cea de sacrificiu (vezi fanii scosi pe targa de la concerte, vezi chiar moartea celor doi mari regi incoronati de americani). Dupa ce ne identificam cu personajul, fie el Elvis sau Michael, atat de mult incepem sa il adoram incat ne dorim sa avem tot mai mult din el, din iluzia care a creat-o. In momentul in care nu ne mai alimenteaza iluzoriu spiritul, foamea de eroi comuta atentia spre viata lor privata, concretizata printr-o curiozitate morbida, de cele mai multe ori fara limite.
2. Ambii entertaineri aveau parinti saraci, dar au reusit sa se ridice prin munca si talent. Nu contest ca acest aspect va fi intotdeauna speculat de mass-media pentru a facilita o apropiere cat mai mare a publicului fata de star si pentru a determina o loialitate cat mai ridicata fata de acesta (stiti cum este: a fost sarac, dar datorita talentului a ajuns primul). Multi spun: au fost saraci, au avut talent dar au avut si mare noroc. Corect – insa norocul lor le-a adus si multa nefericire si instrainare, nesansa dezvoltarii unor relatii reale si sincere – totul se raporta la a mentine business-ul, si spre sfarsitul carierei doar business-ul . Vezi cazul lui Elvis: TCB – Taking Care of Business, sau cazul copilariei lui Michael distruse de tatal lui si de industria muzicala, ce a esuat amarnic intr-o viata de adult ratata. Echipajul roman ce l-a insotit in turneul HIStory World Tour nota: avea cu el in avion carti de colorat, lego, si alte jocuri specifice varstei copilariei.
Elvis si Priscilla - 1959
Michael Jackson acuzat ulterior pentru molestare de catre Peaches Geldof
3. Nu afirm ca Michael Jackson a molestat acei copii, si nici nu ii acuz sau scuz comportamentul prin prisma copilariei ratate, insa pot sa afirm cu siguranta ca Elvis Presley a facut cunostinta cu Priscilla inca de cand aceasta avea 13 ani. Poate scopurile si mijlocele sale au fost diferite, dar in fata legii oricine intra in inchisoare daca intretine relatii sexuale cu o persoana aflata sub varsta legala. Oricum ai considera idila dintre Elvis si Priscilla, cazul este destul de asemanator cu cel al lui Michael. Conform mai multor afirmatii, Elvis ori a fost nevoit sa se casatoreasca cu Priscilla imediat dupa implinirea varstei legale, pentru a nu se crea un scandal urias care i-ar fi putut distruge cariera (caz posibil asemanator cu cel al lui Michael), ori a fost cu adevarat indragostit de o fata de 13 ani, ceea ce confirma alte suspiciuni.
4. Scandalul prin care Michael si-a expus propriului copil intr-o situatie periculoasa, l-a discreditat ca bun parinte, acel caz in care si-a leganat copilul peste balcon, aratandu-l publicului. Povesti asemanatoare relateaza si Lisa-Marie despre tatal sau. Cand esti sub influenta drogurilor, timpul si spatiul incep sa devina relative.
5. Cele 2 lumi paralele create intr-un glob de sticla: Graceland-ul lui Presley si Neverland-ul lui Jackson.
Graceland
Pentru ambele vedete, cele 2 proprietati reprezentau atat Paradisul, dar si normalitatea, erau a doua himera care le alimenta insingurarea si iluzia unei normalitati. Graceland era locul de cult cu gradini paradisiace, unde Elvis isi gasea “linistea” alaturi de femei, droguri si alcool, iar Neverland era taramul copilariei lui Michael traite anormal la maturitate, printre povesti, copii normali jucandu-se, visand la cel mai frumos zmeu inaltat spre cer.
Neverland
6. Pe langa toate aceste asemanari ale unor vieti cu sfarsit tragic (Michael anticipandu-si moartea si asemanand-o cu cea a lui Elvis), chiar daca Michael a negat cu fermitate in cartea sa autobiografica ca Elvis nu a avut nici o influenta asupra stilului sau muzical, totusi felul electrizant de a dansa, felul in care acestia isi miscau picioarele a innebunit la fel de mult lumea. Chiar daca originile muzicale ale celor doi erau usor diferite (pentru Michael – pop, funk, soul, r&b, rock, iar pentru Elvis – rock & roll, pop, rockabilly, blues, gospel, r&b), exprimarea lor artistica atingea acceasi extravaganta rock si provoca aceeasi isterie in randul fanilor.
Michael Jackson – Smooth Criminal si Elvis Presley – Jailhouse Rock. Observati miscarile picioarelor (shaking legs).
Nu contest diferentele majore ale celor doi artisti (muzica lui Elvis provine din rockabilly, iar cea a lui Michael din funk), insa notorietatea lor este intr-o egala masura la fel de mare.
Credeti ca ultimii 10 ani din viata lui Michael vor fi stersi astfel incat cultura americana sa il ridice la nivelul unui “cultural icon” asa cum este considerat Elvis in prezent?
Credeti ca greselile lui Michael pot fi uitate, astfel incat sa ramana in istorie la valoarea sa de cel mai mare entertainer pop? Vom putea oare peste 20 de ani sa ne amintim de Michael asa cum ne amintim de Elvis?
Va deveni Michael in urmatorii ani cel mai bine vandut artist post-mortem la fel cum a fost Elvis 5 ani consecutivi 2001-2005 si in 2007 (conform informatiilor revistei Forbes)?
Ana-Maria Oana
Comentarii la acest articol
Marti, 30 Iunie 2009, 19:58:26
Cel mai interesant mi s-a parut comparatia intre Graceland si Neverland. Faza cu Elvis nefiind un parinte bun mi se pare cam exagerata.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 05:26:05
Chair daca in ultimii 10 ani nu a mai compus nimic si a stat mai mult in umbra luptanduse sa nu ii fie distrusa imaginea, acestia vor fi uitati pentru ca atunci cand auzi de Michael te gandesti la muzica lui nu la cate procese a avut sau cate orfelinare a ajutat. Se judeca artistul nu persoana. Ceea ce e de pretuti la Michael e ca a creat un stil muzical (probabil a fost la locul potrivit la locul potrivit in istorie) chiar daca are cateva albume de le numeri pe degete si va fi imoratlizat poate chiar mai bine ca Elvis, pt ca a trait in secolul 21, unde lumea e din ce in ce mai fanatica uitand de valorile morale si umane.
Vom auzi peste 30 de ani despre comemorarea lui.
Dumnezeu sal ierste si sa-l odihneasca in pace!
Miercuri, 1 Iulie 2009, 06:56:39
@Marian
Si eu sunt de aceeasi parere. Sincer vorbind, datorita activitatii muzicale slabe din ultimul timp, nu as fi crezut ca lumea il va comemora la acest nivel, dar m-am inselat. Fanii adevarati si cei care i-au inteles aportul muzical ii vor cumpara in continuare albumele.
Conform EVZ.ro, cica ar fi lasat in urma lui inca 100 de melodii inregistrate si nelansate. De-abia astept.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 06:58:42
@Horia
Pe usa casei mele o sa scrie Wonderland :))
Miercuri, 1 Iulie 2009, 11:10:56
Felicitari pentru articol si pentru site.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 11:15:47
@Alice in Wonderland
Multumesc din suflet. Ne vedem in Wonderland B-)
Miercuri, 1 Iulie 2009, 13:34:41
Avand in vedere ca pana azi, cele mai apreciate albume scoase de Michael sunt Off the Wall (1979) si Thriller (1982), in mod sigur se va auzi despre el si peste 30 de ani.
Si era sa uit, felicitari petru site si pentru munca depusa.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 13:55:35
@Spata
Sunt de acord cu tine.
Multumesc. Intr-adevar, s-a muncit ceva.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 17:19:43
E o invitatie? :)
Ora site-ului e gresita.
Miercuri, 1 Iulie 2009, 18:19:34
Anytime, daca nu iti e frica.
Mersi ca ai observat eroarea. O sa o corectez.
Joi, 9 Iulie 2009, 18:11:48
Desigur ca raspund prin prisma faptului ca sunt fan serios Elvis, a nu se intelege fanatismul care denota negarea altor artisti, ori nu stiu ce comportari inafara normalitatii. Sunt pur si simplu un pasionat al carierei Elvis, alegand asa cum fac si alti fani seriosi in lume sa impartasesc cel putin cu alti fani realitatea despre idolul nostru comun.
Este evident ca exita mult mai multi artisti cu fanii lor si cu aporturi insemnate in domeniul artistic.
Incep cu intrebarea Elvis sau Michael? Este improprie. Ambii sunt artisti unici, nu au imitat pe nimeni iar aportul lor este vizibil in domenii diferite din cadrul muzicii. Elvis a fost un interpret in primul rand. Michael un compozitor si cantautor. Diferenta de varsta de la care au devenit profesionisti este imensa. Elvis a avut parte de o copilarie normala, cel putin in limita acelor vremuri din punct de vedere social, si este de subliniat ca educatia primita i-au creat principiile la care nu a renuntat niciodata. Este evident ca si Michael a avut principiile sale insa tot la fel de vizibila este dorinta sa de a trai copilaria de care nu a avut parte, e drept la anii maturitatii, pentru ca fizic nu avut cum la timpul firesc. Spuneam de domenii diferite in cadrul muzicii, Elvis a jucat in filme pe banda rulanta, neprimind nici o sansa din partea regiei catre un rol serios. Formula a fost bani rapizi, contracte semnate pt. zeci de filme in avans, repertorii impuse si adesea fara o valoare artistica, indiferent ca interpretarea lor a fost serios abordata de Elvis. Michael nu a fost implicat in filme, insa in ceva nou de care Elvis nu a avut parte, si anume videoclipurile si filmele de scurt metraj, practic videoclipuri al caror continut nu ar fi putut fi minimalizat la cateva minute doar. Acest domeniu a fost abordat dupa cum vedem la cel mai inalt nivel de Michael, dans profesional, zeci de dansatori si la toate acestea liantul, muzica, pe care o exprima mult mai explicit si dansand. Videoclipurile sunt clar cel mai mare aport din partea lui Michael, nu vedem simple montaje si efecte, vedem miscare pura pe ritm si exprimand realitatea muzicii in cadrul fiecarui clip. Asa ceva nu vom mai vedea mult timp, un continut audio vizual, pur.
Asemanarile nu isi au rostul, din pricina unui fapt simplu. Situatiile fiecaruia de la inceputurile lor pana la sfarsit cronologic vorbind nu permit comparatii reale.
Trebuie sa specific ca fanii seriosi ai oricaror artisti, nu se pun in situatia penibila de contrare, in baza sustinerii unui idol sau al altuia. Specific de fani seriosi, pentru ca exista multi nesimtiti si fara principiul respectarii unei realitati. Nu-i putem numi fani. Orice fan are respectul fata de artisti in general, si ca ajunge sa aibe o pasiune pentru unul sau mai putini artisti nu inseamna ca nu respecta restul artistilor. Nu exista razboaie reale intre fanii diferitilor artisti. Cunosc fani si mai ales international ai multor artisti si trupe, niciodata nu exista in discutie negarea unora sau a altora. Pentru cine e fan serios, nici nu are timp de asa ceva. Pur si simplu nu se afla pe o anumita lungime de unda cu alti artisti, fapt care uneori se modifica in timp. Va dau si un exemplu chiar la adresa subiectului nostru. Unul din cei mai seriosi fani din tara Elvis, este si fan Michael, iar toate acestea nu la nivel de 2 bani, ci la modul serios.
Sunt mult mai multe aspecte de specificat insa voi raspunde la punctele abordate din site.
Joi, 9 Iulie 2009, 18:21:10
1. Ambii idoli si-au distrus trupul. Este adevarat, prescriptiile legale de medicamente, ajunse la supradoze peste ani, le-au distrus fizicul. In cazul lui Elvis, pentru ca in cazul lui Michael nu ma pot exprima ca un cunoscator, Elvis a descoperit medicamentele in timpul armatei, corolat cu decesul mamei sale, au devenit o regula. Imediat dupa revenirea din armata in timpul perioadei de filmari, viata particulara alaturi de zeci de alti insi din cadrul anturajului sau, si in baza unui control, prescris, Elvis a folosit pastile permitandu-i un ritm anormal. Nopti lungi, multe drumuri intre filmari si vacantele scurte, petreceri si deja dependenta de pastile era un fapt. Dupa revenirea la scena, respectiv repunerea sa in fata publicului asa cum a si pornit in cariera sa artistica, prescrierile erau si mai dese. Este de precizat un fapt. Elvis canta cu mult peste 100 de concerte anual. Ca o medie din 69 in 77 a cantat un concert la trei zile. Nu este o scuza, insa este clar o cauza. Elvis nu avea o cale de intoarcere, ci mai degraba nevoia de un alt management, din pacate nu a avut parte si din spirit conservator, asumandusi prezenta anturajului, serviciului de paza si destui prieteni, printr-un cuantum de 50 la suta din incasari. De precizat ca intreaga sa activitate caritabila nu a fost vreodata dedusa din cuantumul incasarilor.
Asadar motivatiile le apartin ambilor artisti, decizia le-a apartinut iar pretul platit il cunoastem in ambele cazuri. Elvis a respectat publicul insa la fel de mult si anturajul sau, de ce nu s-a oprit este simplu sa intrebam, crezand chiar ca si stim raspunsurile, din pacate se poate ajunge doar la un acord si doar in baza punerii cap la cap a realitatii.
2. Ambii entertaineri aveau parinti saraci. Este adevarat, insa specularea pomenita este absolut falsa. TCB in a flash, asta era deviza pe deplin respectata. Acel in a flash este insasi dimensiunea in care Elvis a procedat in cariera sa artistica si in viata privata. Era vorba de o mare doza de constiinta si un spirit de conservare. Elvis nu a fost singur niciodata, ca in sinea sa a avut momente de singuratate, au fost insa mereu prezente persoane cu care sa imparta o opinie. Elvis nu a uitat niciodata de unde a pornit, iar banul in sine nu l-a modificat principial ca om. A obtinut ori de cate ori mai mult cu ajutorul banilor decat simpla cheltuire a lor, si anume clipa de bucurie si surprindere a celor ajutati.
3. Intalnirea cu Priscilla a fost in totalitate cu acordul parintilor ei, iar principiile lui Elvis avand la baza simpla educatie in spirit credincios nu i-au permis ce isi poate inchipui lumea, cu o fata de 14 ani etc.. Elvis tot cu acordul parintilor ei si-a asumat finalizarea studiilor ei urmata abia la aproape 9 de ani de casatorie. De mentionat ca abia la 17 ani a ajuns la Graceland, timp in care au existat doar corespondente intre ei si convorbiri telefonice.
Eventuala comparatie este aberanta cu cazul lui Michael. Diferenta intre ei era de 10 ani, iar la 14 ani Elvis nu a procedat in nici un fel anormal cu Priscilla. Dinpotriva a asteptat pana in momentul casatoriei cu ea. Fapt greu de crezut pentru minitile bolnave, in general ale largului public ce crede absolut orice e negativ insa si de multe ori fals. Pana si in cazul lui Michael s-a dovedit dementa mass mediei si a celor implicati direct in reusita distrugere a imaginii lui Michael.
In cazul suspiciunilor se recomanda atunci cand chiar conteaza realitatea, simpla cautare a realitatii. Desigur ca si asta este un criteriu prin care fanii deveni fani seriosi, doar daca ajung sa le si pase.
4. Nimic mai fals in cazul lui Elvis cu Lisa. Nu exista absolut nicaieri un comentariu negativ despre tatal ei. Verificabil chiar la Lisa, dispusa mereu la un dialog. Elvis avea 3 temeri, cronologic erau sa nu isi piarda vocea, teama de zborul cu avionul (destule cazuri pe langa el de artisti morti in prabusiri), teama invinsa abia dupa ce a inceput sa detina propriile avioane, si teama cea mai puternica ca Lisa sa nu pateasca ceva. De comun acord a cazut cu Priscilla ca siguranta lui Lisa sa fie motivatia cea mai puternica a divortului lor. Au ramas prieteni si era prezent de cate ori putea fiind inafara turneelor sau sezoanelor din Las Vegas ori Lake Tahoe.
Dincolo de pastilele prescrise, Elvis a consumat intr-un cadru mai larg o singura data din pura curiozitate un LSD. In rest doar aberatii, de genul consumabilelor considerate droguri. Si ca sa fie si mai constructiv, Elvis nu suporta alcoolul aducandu-i aminte de mama sa care consuma asa ceva, si cu atat mai putin cand lua atatea medicamente prescrise.
5. Punctul asta chiar este total aberant.. femei, droguri si alcool…
Nu s-a dorit vreodata sa se cunoasca realitatea, si sa se afle ca Elvis nu se afisa cu femei care nu-i erau si prietene. Elvis nu se punea in situatia de a se ascunde fiind cu femei, ori curve. Elvis chiar putea avea orice femeie isi dorea, insa culmea chiar cea aleasa nu a mai ramas sotia sa. In rest cateva modele cu care s-a afisat si le-a prezentat public si la concertele sale, au fost singurele “femei” si alaturi de care in nici un caz nu-si cauta linistea. Iar aceleasi aberatii de termene ca alcool si droguri, trezirea, nu a folosit asa ceva. Linistea sa a gasit-o in credinta, a cautat ceva raspunsuri, citind destul de mult. Nu a gasit in schimb raspuns la intrebarea, Why Me Lord? In schimb a interpretat melodii gospel pentru care a si luat premiile Gramy. Asta era in principiu definitia sa, un om credincios si mult prea loial prietenilor sai si la fel de mult publicului.
6. Asemenari aproape ca nu exista, reale. Presupuneri si alte suspiciuni, fara sa se cunoasca nimic si mai ales despre ambii artisti in egala masura, pot fi scrise oricat. Din pacate nu fac decat sa fie inca un plus de banalizare si disipare a realitatii si valorii fiecarui artist.
Tragice sunt toate dispariile in medii familiare pana la mondiale. Sunt n alti artisti apreciati poate ca nu la fel de mult ca Elvis si Michael, insa in mod cert multi artisti de valoare au fanii lor, si parte din plin de aceleasi mizerii de care si ei au avut si vor avea parte in continuare.
Ce a urmat dupa disparitia lor, este in fapt valoarea lor reala, prezenta lor de dupa moarte prin opera lor. In cazul lui Elvis cunosc bine care este realitatea, in cazul lui Michael sper ca afacerile sa fie conduse de cine trebuie astfel incat valoarea sa sa fie cat mai bine etalata. Vor trece generatii si vor fi prezenti fani Michael, o droaie de imitatori, avand ca etalon ceva destul de greu de imitat. Spiritul lor este ceea ce a fost un liant al talentului, ambitiilor si principiilor lor si din pacate nu poate fi imitat, de multe ori nici macar inteles.
RIP Elvis, RIP Michael
Joi, 9 Iulie 2009, 19:44:04
@Cangea Anton Andrei – am inlocuit diacriticele pentru ca nu au fost interpretate corect. daca se poate sa mai verifici textul sa nu fi sters ceva din greseala. merci.
Vineri, 7 August 2009, 21:02:02
“unde Elvis isi gasea “linistea” alaturi de femei, droguri si alcool”
“Elvis ori a fost nevoit sa se casatoreasca cu Priscilla imediat dupa implinirea varstei legale, pentru a nu se crea un scandal urias care i-ar fi putut distruge cariera, ori a fost cu adevarat indragostit de o fata de 13 ani, ceea ce confirma alte suspiciuni.”
astea sunt rautati culese din ziare de scandal iar fanii Elvis chiar nu au treaba cu fanii lui Michael (daca se intampla invers e o mare prostie) Elvis este Elvis si Michael este Michael, nu trebui facute asemanari intre ei, pentru ca nu exista asa ceva.
Totul pleaca de la ziarele de scandal care vor sa-si vanda ziarele, genurile de muzica sunt diferite si la fel au fost si ei, “diferiti” dar tot ce conteaza si ar trebuii sa conteze pentru fani este muzica care au lasat-o in urma, nu viata privata, fiecare om de pe planeta asta are dreptul la o viata privata.