Bettie Page, nascuta pe 22 aprilie 1923 si decedata pe 11 decembrie 2008, a fost un model american devenit celebru in anii ‘50 pentru tendintele fetish in activitatea sa de modeling si fotografii pin-up. A fost numita Queen of pinups in ziua mortii ei de catre Robert D. McFadden in New York Times.

El spunea: “Bettie Page, un pinup devenit legendar, ale carei fotografii nud in pozitii bondage si naughty-but-nice aparute in revistele destinate barbatilor, dar si in publicatii private ce au strabatut America in anii ‘50 si ce au pregatit lumea pentru revolutia sexuala a rebelilor ani ‘60, a murit joi in Los Angeles. Avea 85 de ani.” (“Bettie Page, a legendary pinup girl whose photographs in the nude, in bondage and in naughty-but-nice poses appeared in men’s magazines and private stashes across America in the 1950s and set the stage for the sexual revolution of the rebellious ’60s, died Thursday in Los Angeles. She was 85.”)
Betty Page a fost una dintre primele playmate-uri ale revistei Playboy. A fost una dintre iconurile culturii pop care a influentat puternic exprimarea sexuala, tendintele in moda, un model care a provocat un impact puternic in societatea contemporana.
Ultimii ani din viata i-au fost marcati de depresii, reactii violente, petrecand ani de zile intr-un sanatoriu. In anii ‘60 s-a convertit la religia crestina si a servit unei misiuni baptiste in Angola. Dupa cativa ani petrecuti in umbra, in anii ‘80 Betty a experimentat o reinviere a popularitatii, aducandu-i o recunoastere mondiala sub forma unui cult.

Page s-a nascut sub numele de Betty Mae Page in Nashville, Tennessee. De mica, Betty a fost nevoita sa invete responabilitatea ingrijirii surorilor ei vitrege mai mici. Parintii ei au divortat cand ea avea doar 10 ani. Dupa ce tatal ei a fost detinut in inchisoare, Betty impreuna cu cele 2 surori mai mici au trait timp de un an la orfelinat. Betty si-a acuzat tatal pentru molestare incepand cu varsta de 13 ani. In tot acest timp, mama sa avea 2 locuri de munca: coafeza ziua si spalatoreasa noaptea.
In timpul adolescentei, Betty Page impreuna cu surorile ei incercau diferite machiaje si coafuri, imitand actitele lor favorite. Ea a invatat de asemenea sa coasa. Toate aceste abilitati deprinse in copilarie si adolescenta au ajutat-o mult in cariera de pin-up, unde Betty se machia si se coafa singura, chiar isi crea singura imbracamintea. In timpul copilariei, familia Page calatorea in toata tara pentru a isi gasi o stabilitate financiara.

A fost un elev constiincios, a facut parte din echipa de debate a scolii si a fost votata “Most Likely to Succeed”. Dupa ce a absolvit liceul, s-a inscris la colegiul George Peabody cu intentia de a deveni profesor. Insa toamna urmatoare a inceput sa studieze actoria, in speranta de a deveni un star de cinema. In acelasi timp, a fost nevoita sa se angajeze, iar primul loc de munca a fost ca dactilografa. Betty Page a absolvit colegiul Peabody ca Bachelor of Arts in 1944.
In 1943 s-a casatorit cu colegul de liceu Billy Neal in cadrul unei ceremonii simple la scurt timp inainte ca sotul ei sa fie recrutat in marina americana pentru cel de-Al doilea Razboi Mondial. In urmatorii ani s-a mutat din San Francisco in Nashville, apoi in Miami si Port-au-Prince, Haiti, unde si-a descoperit afinitatile fata de acea tara si cultura ei. In noiembrie 1947 s-a intors in Statele Unite unde a semnat actele pentru divort.

In timpul procesului de divort, Betty a lucrat pentru o perioada scurta in San Francisco si in Haiti. S-a mutat la New York in speranta gasirii unui loc de munca ca actrita, timp in care se intretinea din secretariat. In 1950, cand se plimba pe tarmul insulei Coney l-a cunoscut pe Jerry Tibbs, un ofiter de politie interesat de fotografie. Tibbs i-a realizat primul portofoliu pin-up.

La sfarsitul anilor ‘40, au fost infiintate asa-numitele cluburi foto, ca un mod de a ocoli constrangerile legale cu privire la realizarea pozelor erotice. Aparent aceste cluburi aveau ca scop promovarea fotografiilor artistice, dar in realitate multe din ele erau doar paravane pentru pornografie.
Page a debutat in fotografia glamour ca un model popular in cadrul cluburilor de fotografie, lucrand pentru inceput cu fotograful Cass Carr. Dezinvoltura cu care poza nud i-a adus un succes imediat. Numele si imaginea sa au devenit repede cunoscute in industria fotografiei erotice. In 1951, imaginile sale au aparut in revistele pentru barbati: Wink, Titter, Eyefull and Beauty Parade. Betty a pozat in lenjerie simpla, sumara, costume de baie si nud.
Ulterior ea scria: “Nu incercam sa sochez lumea, sau sa devin un pionier in ceea ce faceam…Incercam doar sa fiu eu. Nu stiam alt mod de a ma exprima sau un alt mod de a trai.” (“I was not trying to be shocking, or to be a pioneer…I was just myself. I didn’t know any other way to be, or any other way to live.”)

Din 1952 pana in 1957, Betty Page a pozat pentru fotograful Irving Klaw. Fotografiile erau realizate la comanda si livrate prin serviciile postale. Stilul adoptat a fost bondage, sadomasochism. Aceste teme au facut-o celebra ca primul model bondage consacrat. Klaw i-a folosit talentul intr-o serie de filme “speciale” alb-negru de 8mm si 16mm realizate special pentru la cererea clientilor. Aceste filmari foloseau femei imbracate in lenjerie sau in costume specifice din piele, incaltate in pantofii cu toc inalt, jucand scenarii fetish de rapire si dominare prin imobilizare si palmuire.

Fotografii realizate de Irving Klaw

Page alterna rolurile de dominatoare cu cele de femeie supusa, victima legata la maine si picioare. In timpul filmarilor, Klaw o fotografia. Multe din imagini au devenit celebre, cum ar fi cea in care avea un calus in gura, legata cu sfori in filmul “Leopard Bikini Bound”. Toate aceste filmari ascunse aveau acelasi mod de distributie clandestin ca si filmele pornografice interzise in respectiva vreme. Nici o filmare sau vreo fotografie semnata Klaw nu continea material pornografic, nuditate sau continut sexual explicit.

In 1953, Page a luat cursuri de actorie la Studiourile Herbert Berghoff si astfel a primit cateva roluri pentru film si televiziune. A jucat in serialul “The United States Steel Hour” si in show-ul de televiziune “Jackie Gleason Show”. Activitatea ei la teatrul Off-Broadway din New York (teatru in care se jucau musicaluri si teatru de revista) a inclus productiile “Time is a Thief” and “Sunday Costs Five Pesos”. Page a jucat si a dansat in filmul burlesc de 2 ore “Striporama“, regizat de Jerald Intrator. In acest film i s-a acordat o scena in care avea ocazia sa vorbeasca, fiind de fapt si singura data cand vocea ei a fost intregistrata intr-un film. Ulterior a mai aparut in alte doua filme burlesc, regizate de Irving Klaw: Teaserama and Varietease. Toate cele 3 filme erau destinate adultilor, insa nu contineau nici o secventa de continut sexual explicit sau material pornografic.

Secvente din Striporama si Teaserama

In 1954, in timpul calatoriilor anuale la Miami, Florida, Page a intalnit i-a intalnit pe fotografii: Jan Caldwell, H. W. Hannau si Bunny Yeager. La acea vreme, Betty Page era considerata in New York un model foarte apreciat. Yeager, un fotograf de modele, a semnat cu Page un contract pentru realizarea unei sesiuni foto in parcul Africa USA din Boca Raton, Florida. Seria de fotografii “The Jungle Bettie” a fost printre cea mai cunoscuta si apreciata serie realizata de ea vreodata. Fotografiile includ nuduri alaturi de o pereche de gheparzi. Imbracamintea in stil “Jungle Girl” purtata la aceasta sesiune foto a fost creata si realizata chiar de Betty Page. O colectie impresionanta de fotografii semnate Yeager si Klaw a fost publicata in cartea Bettie Page Confidential (Editura St. Martin, 1994)

Setul de fotografii “The Jungle Bettie” – fotograful Bunny Yeager

Beety Page – fotograful Bunny Yeager

Dupa experienta cu Yeager, Page a realizat o serie de fotografii pentru revista Playboy, infiintata de Hugh Hefner. Acesta a selectat o poza si a publicat-o ca centerfold (la mijloc, sub forma unui poster) ca Playmate of the Month, in numarul din ianuarie 1955 (revista fiind infiintata in 1953). Fotografia publicata o ilustra pe Betty, purtand o caciula de Mos Craciun, intr-o pozitie ingenunchiata in fata unui brad impodobit pentru Craciun.

In 1955 Betty a castigat titlul “Miss Pinup Girl of the World”, fiind cunoscuta si ca “The Queen of Curves” (“Regina formelor frumoase”) si “The Dark Angel”. In timp ce modelele glamour aveau o cariera ce se masura in luni, Betty era deja apreciata de ani, continuand sa pozeze pana in 1957. Chiar daca majoritatea pozelor erau nud, niciodata nu a pozat in scene cu material explicit sexual.

La sfarsitul anilor ’50, cariera lui Betty se apropia rapid spre o panta descendenta. Politicianul american din Tennessee, Kefauver, a sustinut combaterea delicventei juvenile in Senat, in special dupa ce un tanar a murit a in urma unei sesiuni de bondage. Se zvonea ca tanarul s-a inspirat din materialul realizat de Betty. In acest fel afacerea lui Klaw privind livrarea de materiale bondage si SM la cererea clientilor a luat sfasit. Congresul Statelor Unite au chemat-o pe Betty Page sa marturiseasca si sa explice fotografiile in care aparuse. Chiar daca ea nu a fost acuzata de nimic, deoarece fotografiile au fost realizate inainte de infiintarea Comitetului Kefauver, Curtea a distrus toate negativele in care ea aparea in teme bondage. Pentru multi ani, negativele care au supravietuit, din punct de vedere legal nu era permisa publicarea si imprimarea lor. Indiferent de cele intamplate, cel mai evident motiv pentru care cariera lui Betty se incheia a fost convertirea ei la Crestinism, timp in care locuia in Key West, Florida, combinata bineinteles cu lantul de procese la care a luat parte in 1957.

In ajunul Anului Nou 1958, in timpul unei vizite obisnuite in orasul Key West, Florida, Page a vizitat Biserica Baftista. Regasindu-se in atmosfera de acolo, a inceput sa participe la intruniri in mod regulat. In timp, inceput sa studieze religia crestina la 3 institutii: Bible Institute of Los Angeles, Multnomah School of the Bible in Portland, Oregon si ocazional la Boca Raton Community Church, Boca Raton, Florida.
In anii ‘50 se intalnea frecvent cu designerul industrial Richard Arbib. In 1958 s-a maritat cu Armond Walterson, de care a divortat in 1963.
In timpul anilor 1960, Betty a vrut sa devina un misionar crestin in Africa, insa i-a fost respinsa cererea datorita divorturilor precedente. Timp de cativa ani a inceput sa lucreze pentru diferite organizatii crestine, iar in 1963 s-a stabilit in Nashville, lucrand full time pentru Rev. Billy Graham.

In aceste circumstante s-a remaritat pentru o perioada foarte scurta cu primul ei sot Billy Neal, care a ajutat-o sa intre in aceste comunitati misionare. Divortand din nou, s-a intors in Florida in 1967 si s-a maritat din nou cu Harry Lear, dar si acest mariaj s-a terminat in 1972.

S-a mutat in California in 1979. Aici a avut o cadere nervoasa intr-o altercatie cu proprietara imobilului in care locuia. Doctorii au diagnosticat-o cu schizofrenie acuta, astfel a petrecut 20 de luni petrecute intr-un spital de neuropsihiatrie in San Bernardino, California.

Revenirea in atentia publicului

In 1976, Eros Publishing Co. a publicat o selectie de fotografii ale anilor 1950 sub numele de “A Nostalgic Look at Bettie Page“. Intre 1978 si 1980, Belier Press a publicat 4 volume de fotografii realizate in cadrul unor sesiuni private sub numele “Betty Page: Private Peeks”. Aceste imagini au reintrodus-o pe Betty in atentia publicului sub forma unui mic nou cult. In 1983, London Enterprises a lansat pe piata alte serii de fotografii realizate in cadrul unor cluburi private, inclusiv o serie cu tema “cat fight”, sub denumirea “In Praise of Bettie Page — A Nostalgic Collector’s Item”.

La inceputul anilor 1980, artistul de comics Dave Stevens s-a inspirat puternic din ceea ce a reprezentat Betty Page in cultura pinup-urilor, pentru conturarea imaginea iubitei lui Cliff Secord, personajul principal din comic book-ul “The Rocketeer“.

“The Rocketeer” – benzi desenate

In 1987, Greg Theakston a creat un fanzin numit “The Betty Pages“, unde a inclus povestiri din viata lui Betty, in special din viata ei in cadrul seturilor de fotografii private. In urmatorii 7 ani, revista a starnit interesul intregii lumi asupra pinup-ului. Femeile au inceput sa se coafeze precum Betty si sa ii copieze sau adapteze imaginea spre conceptul “Dark Angel”. Mass Media a inceput sa se arate interesata de fenomen si sa scrie numeroase articole despre Betty, apeland destuld e frecvent la ajutorul lui Theakston. Cum aproape toate fotografiile ei existau in domeniul public, speculantii si oportunistii au lansat produse similare si conexe si au profitat de pe urma entuziasmului general.

“The Betty Pages” – 6 numere

In 1993, intr-un interviu telefonic cu Robin Leach de la publicatia “Lifestyles of the Rich and Famous”, Page relata ca era total neinformata cu privire la renasterea popularitatii, iar conditiile sub care traia erau de saracie si blamare. Show-ul de news-uri televizate Entertainment Tonight a realizat un material video despre ea. Page, care locuia intr-o locuinta sociala in Los Angeles, a fost extrem de surprinsa cand a vazut materialul, deoarece nici nu banuia ca devenise celebra din nou. A fost contactata de catre Greg Theakston cu care a realizat un interviu extins pentru anuarul Betty Page Annuals V.2.

La scurt timp, Page a semnat un contract de impresariat artistic cu agentul James Swanson din Chicago. Trei ani mai tarziu, aproape fara nici un ban si fara a primi vreun ban din drepturi de autor, Page l-a concediat pe Swanson si a semnat un nou contract cu Curtis Management Group, o companie ce reprezenta si manageria imaginea post-mortem a ubor vedete precum James Dean and Marilyn Monroe. La scurt timp, Betty Page a inceput sa castige bani din imagine si astfel, sa isi asigure o securitate financiara.

Dupa ce Jim Silke a realizat o banda desenata in format mare unde atentia cititorilor era atrasa de imaginea lui Betty, editura de benzi desenate pentru adulti, Eros Comics, a publicat cateva articole despre Betty Page cu titlul “Tor Love Bettie“, sugerand o legatura amoroasa petrecuta intre Tor Johnson si Betty Page. Tor Johnson cunoscut in special sub numele The Super Swedish Angel, a fost un wrestler si un actor de categoria B. Cel mai cunoscut film in care a jucat a fost “Plan 9 from Outer Space“, unde a interpretat personajul Dan Clay, un politist transformat in zombie.

Banda desenata “Tor Love Bettie”

Raspunsul la intrebarea ce a facut Page in toti anii petrecuti in afara atentiei publice a fost dat in publicatia (biografie oficiala) din 1996 “Bettie Page: The Life of a Pin-up Legend“.

Tot in 1996, Betty a acordat un interviu televizat exclusiv pentru programul de dimineata “Real Life” de la NBC, realizat live de reporterul Tim Estiloz, in scopul de a ajuta la promovarea cartii.
La cererea lui Page, fata ei nu a fost filmata. Interviul a fost difuzat la o audienta maxima o singura data.

O alta biografie, “The Real Bettie Page: The Truth about the Queen of Pinups“, scrisa de Richard Foster si publicata in 1997, relata o povestioara mai putin fericita. Cartea lui Foster a provocat acuzatii din partea fanilor alaturi de declaratia lui Page, afirmand ca respectiva carte nu este decat o serie de minciuni si atat. S-au starnit multe controverse in special pentru ca dezvaluia un raport din partea politiei Los Angeles ce afirma ca Betty Page suferea de schizofrenie paranoica si ca la varsta de 56 ani i-a injunghiat pe proprietarii casei unde locuia intr-un acces de nebunie pe data de 19 aprilie 1979. Steve Brewster, fondatorul fan clubului The Bettie Scouts of America a afirmat ca Betty nu este atat de neprietenoasa pe cat a lasat cartea sa se inteleaga. El afirma ca a citit de asemenea si capitolul legat de afacerile ei cu Swanson, iar Page s-a aratat multumita cu expunearea povestirii.

In 1997, seria de documentare televizate “E! True Hollywood Story” au difuzat un episod intitulat: “From Pinup to Sex Queen”.
Intr-un interviu de la sfarsitul anilor 1990, Page a afirmat ca nu este de acord ca fotografiile cu ea la acea varsta sa fie publicate, exprimandu-si ingrijorarea fata de imaginea ei publica privind greutatea. Cu toate acestea in 1997, Page s-a razgandit si a oferit un interviu pentru “E! True Hollywood Story” in conditiile in care fata ei nu era filmata. In final, atat fata cat si rochia au fost cenzurate electronic. In 2003, a permis fotografierea ei de catre Playboy in scopuri publicitare. In 2006, Los Angeles Times a publicat un articol numit “A Golden Age for a Pinup”, cu ocazia unei sesiuni de autografe pentru compania de publicitate la care figura: CMG Worldwide. Inca o data dupa aceste apariti a subliniat ca respingea ideea de a fi fotografiata, afirmand ca doreste sa ramana in amintirile fanilor asa cum era inainte.

In 1998, intervievata de Playboy, a facut urmatoarea afirmatie cu privire la cariera sa:

“Niciodata nu am crezut cariera mea ca fiind un factor de care sa ma ascund de lume, sa imi fie rusine cu ea. Ma simteam normal. Era mult mai bine decat sa fiu secretara 8 ore pe zi, ceea ce pentru mine era ceva monoton.”

In ultimii ani de viata, Betty Page a angajat o firma de avocatura pentru a o ajuta sa recupereze o parte din profiturile pierdute.

Conform spuselor lui Mark Roesler, un vechi si bun prieten, precum si un agent de business de-a lui Page, aceasta a fost spitalizata in stare critica pe 6 decembrie 2008. Roesley a afirmat ca page a suferit de un atac de cord, pe cand televiziunea KNBC din los Angleles a sustinut ca suferea de pneumonie. De fapt Page intrase in coma, iar familia ei a fost de acord cu oprirea aparatelor care o tineau in viata, astfel ca moartea a fost declarata la 18:41, pe 11 decembrie, 2008.
Ea a fost inmormantata in cimitirul Westwood Village Memorial Park, Los Angeles California.

Cateva cuvinte in amintirea ei

“I’m more famous now than I was in the 1950s,” spunea Bettie Page in 2006, si nimeni nu poate contesta asta. Fie ca poza ca: Nurse Bettie, Jester Bettie, Substitute Teacher Bettie, Maid Bettie, Voodoo Bettie, Cowgirl Bettie, Jungle Bettie, Wild Orchid Bettie, Banned in Boston Bettie, Crackers in Bed Bettie; toate aceste personaje fac parte din cultul dezvoltat in timp pentru Betty Page, iar modelele actuale ii aduc tribut. Intre 1949 si 1957 a realizat mii de fotografii incitante, care au generat biografii, benzi desenate, fan cluburi si nenumarate websituri, pe langa alte sute de produse comerciale precum carti de joc, prosoape, figurine. Potrivit agentilor de la CMG, cei care se ocupa de exploatarea imaginii lui Marilyn Monroe, website-ul oficial al lui Betty, www.BettiePage.com, are 588 de millioane de accesari in ultimii 5 ani…iar asta inseamna deja un cult.

Multe artiste contemporane s-au inspirat si au copiat stilul lui Betty Page. Daca au facut-o in cunostinta sau necunostinte de cauza sau de informatii asta ramane la aprecierea publicului. In mod cert pentru cultura pin-up-urilor, Betty Page reprezinta un icon.