Subcultura britanica Teddy Boy este definita de acei tineri ce purtau haine inspirate din stilul perioadei Edward-iene, taioare in stil Savile Row, un stil vestimentar introdus de tinerii britanici dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Teddy Boys au imprumutat acest nume din titlul “Edward to Teddy” unui ziar din 1953, ce a definit pentru prima data miscarea rock & roll in Marea Britanie, sub numele de Teddy Boy. Subcultura a inceput in Londra in anii 1950 si intr-un ritm foarte rapid s-a raspandit in toata Marea Britanie. Imediat, miscarea Teddy Boy s-a asociat cu muzica rock & roll americana din perioada respectiva. Inainte de anii 1950, existau grupuri de tineri cu un stil vestimentar aparte, foarte diferit fata de ce se purta atunci. Ei se numeau “Scuttlers” si proveneau din secolul XIX din orase ca Manchester si Liverpool. Erau membrii gastilor de cartier, formate in zonele unde clasa muncitoare predomina, si se asemanau ca si comportament cu gastile londoneze din anii 1890 etichetate ca huligani (Hooliganism).
Teddy Boys a fost primul grup de tineri din Anglia care se diferentiau de restul societati. Urmand aceeasi idee se poate afirma ca au adus un aport urias crearii unui segment de piata adresat exclusiv tinerilor.

Filmul american “Blackboard Jungle” a marcat marea schimbare britanica si deschiderea unor noi orizonturi. In 1956, in timpul difuzarii filmului la South London Cinema in Elephant and Castle, un grup de tineri spectatori Teddy au inceput o rebeliune, au urcat scarile cinematografului si au inceput sa danseze pe culoarele lui. Aceste manifestari s-au raspandit in toata tara, si la fiecare difuzare a filmului, ele aveau loc.

Jive Session – Caister UK, 1979 (muzica Cliff Richard, “Choppin’ ‘n’ Changin” de pe abumul “Me and My Shadows, 1960) si O scurta prezentare a stilul de viata Teddy Boys & Girls

Unele gasti Teddy aveau obiceiul sa se incaiere intr-o maniera violenta cu gastile rivale. Presa a discreditat intotdeauna astfel de manifestari, si chiar le exagera in unele situatii. Cea mai cunoscuta rebeliune a fost cea din august-septembrie 1958, de la Notting Hill, unde revoltele aveau la baza motive rasiale. In acest caz, gruparile Teddy Boy erau implicate in atacuri impotriva comunitatilor jamaicani, mai precis populatia West Indies Federation (1958-1962).
(Sosirea vaporului MV Empire Windrush la Tilbury, Essex, acum 61 de ani, este un simbol al nasterii fenomenului de multiculturalizare. Este mai putin cunoscut ca marea majoritate a jamaicanilor platisera acel transport si venisera in Marea Britanie sa isi caute locuri de munca. Erau veterani din cel de-Al Doilea Razboi Mondial care luptasera pentru Marea Britanie. – Guardian.co.uk)

Rebeliunile de la Notting Hill – Londra 1958 (o scurta secventa a opiniei media si prezentarea fenomenului Windrush)

Stilul adoptat

Miscarea Teddy Boy isi are originile in anii 1950, si vine odata cu sfarsitul perioadei de austeritate de dupa razboi, reprezentand pentru prima data cultura tinerilor englezi.
Boom-ul consumatorismului originar in anii 1950 in America, avea sa atinga Marea Britanie in anii 1960, atunci cand tinerii englezi aveau sa isi permita pentru prima oara haine de buna calitate si bine croite, o bicicleta sau motocicleta, precum micile distractii, petreceri sau spectacole. Hainele si atitudinea pe care tinerii Teddy le-au adoptat atunci si in timp (in cadrul etapelor de revival), aveau sa ii socheze parintii pentru totdeauna.

Grupuri de tineri Teddy

Tinerii Teddy Boy au sustinut si incurajat ideea de a avea un look constant, de a avea o identitate prin ceea ce afisau, de a imbraca zilnic hainele care le purtau doar la spectacole si in zilele de sarbatoare. Aceasta tendinta a aparut in perioada de dupa razboi, era practic o revolutie in lumea modei, de a renunta la purtarea hainelor de scoala si de munca, pe strada. Vestimentatia Teddy-Boy era compusa din: pardesie (jackete) lungi in tonuri de culori inchise, cateodata cu gulere mai mari, din catifea si clape la buzunare; pantaloni cu talie inalta, drepti, purtati adesea cu sosete deschise la culoare. Pantofii erau brogues (cunoscuti si ca wingtips – de la acel design din fata sub forma unui “w”); numele de brogues provenind de la textura punctata a pieii, uneori pielea din care erau confectionati era de caprioara (cunsocuti si ca brothel creepers).

Gulerul camasii era ridicat in sus, numit si gulerul Mr. B., de la muzicianul de jazz Billy Eckstine. Obisnuiau sa mai poarte veste din brocart (tesatura de matase de calitate superioara, inflorata sau ornamentata). Aceste elemente vestimentare erau realizate de cele mai multe ori la croitor, la niste preturi destul de mari. Coafurile aveau o orientare pe verticala, terminandu-se spre frunte intr-un quiff, iar la spate era rasucit in “coada de rata” (duck tail,

specific anilor 1950), erau inalte si fixate cu gel. Un alt stil de coafura, era stilul Boston, la care parul era intins spre spate cu gel si taiat drept, patratos, la spate.

Tinerii englezi au imbratisat cu entuziasm muzica americana rock & roll impreuna cu toate influentele derivate. Teddy Boys luau parte la petreceri de dancehall, insa nu se afisau sau epatau in vreun anume fel. Stateau in jurul barului savurand bautura, purtau discutii si bateau ritmul muzicii cu piciorul. Ei se adunau in gasti si deseori se imbracau cu elemente asemanatoare precum culoarea jacketei, pentru a conferi unitate grupului. De cele mai multe ori violenta si vandalismul nu erau ceva serios, deseori faceau parte din distractie si exagerate in presa pentru a crea sentimentul unor stiri senzationale.

Boom-ul cultural englez din anii 1960 a adus multe genuri muzicale in atentia tinerilor, insa, cu toate acestea, adeptii Teddy au ramas devotati muzicii si stilului rock & roll pe viata.

Coafura quiff Teddy Boy – anii 1960                                   Cum sa iti faci singur un quiff Teddy Boy

Primele pub-uri rock & roll au aparut odata cu primul val de rockeri si preferinta acestora pentru muzica rock & roll si condusul motocicletelor.
In anii 1960, tinerii Teddy si rockerii convietuiau bine in societate, iar jacketele de motociclist devenisera intre timp niste haine normale pentru multi tineri Teddy (fete si baieti). Jacketa de motociclist proteja bine impotriva accidentelor, batailor si murdariei, intr-un mod in care pardesiul clasic nu ar fi facut-o.

Teddy Girls

Teddy Girls au adoptat un stil similar cu cel al Teddy Boys. Purtau jackete lungi si drepte, fuste hobble (care luau forma coapselor, stramte in zona genunchilor), parul lung si impletit, adesea palarii mari, uneori cu un design coolie (stil asiatic, vietnamez), brose, si espadrile. Mai tarziu au adoptat din moda americana, pantaloni pe forma piciorului (in stil toreador), fuste clos, vaporoase, si parul purtat in stil ponytail (coada de cal).

Fete Teddy

Perioadele de revival

In timpul anilor 1970, muzica rockabilly s-a bucurat de o reinvirerea a popularitatii, si astfel de o revenire a interesului pentru imbracamintea Teddy Boy. La nivelul caselor de moda, Vivienne Westwood si Malcolm McLaren cu al lor magazin “Let it Rock” de pe strada londoneza Kings Road au fost unii dintre aceia care au sustinut primul val de revival. Noua generatie Teddy a adoptat cateva elemente specifice anilor 1950, dar cu o mare influenta din glam rock, incluzand culori stridente pentru pardesie, brothel creeperi si sosete. In plus, au inlocuit gelul de par su spray-ul. La sfarsitul anilor 1970, noua generatie Teddy a devenit principalul rival al rocker-ilor punk inspirati din moda Westwood-McLaren.

Anii 1980 au fost anii de mare declin pentru cultura Teddy Boys & Girls, in special datorita dorintei de a pastra ce incepuse marea schimbare din anii 1970. Anii 1980 au adus mari greutati in a gasi scene pe care sa se desfasoare trupele britanice de rock & roll. Cu toate acestea, criza culturii rockabilly si rock & roll in U.K.(si cam peste tot in lume) a determinat aparitia unor trupe inspirate, cu o muzica foarte bine produsa. Regimul Thatcher a fost inamicul nr.1 in exprimarea creativitatii subculturilor de orice gen, multe dintre ele disparand in negura anilor 1980.

Inceputul anilor 1990 a venit cu o reinviere a stilului Teddy Boy din anii 1950, prin grupul de adepti T.E.D.S. (The Edwardian Drape Society). Originari din zona Tottenham (nordul Londrei), erau preocupati cu reinvierea stilului malformat in anii 1970, de catre trupe pop si glam ca Showaddywaddy si Mud.
Anii 1990 au adus un lucru extraordinar: datorita crizei internationale de muzicieni valorosi in sfera rock & roll-ului, Teddy Boys si Rockabillies au ingropat trecutul de tabere rivale, si orice urma de rasism printre gastile Teddy s-a evaporat. Baietii Teddy de pe vremuri erau deja prea batrani pentru a mai starni vreo urma de violenta, iar cei aparuti ulterior nu mai prezentau nici un interes pentru actiuni agresive. Acest lucru a condus la un sentiment mai confortabil pentru ascultatorii muzicii rock & roll, hainele ce defineau obligatoriu cultura rockabilly si teddy erau optionale.
Este extrem de gresit in a afirma ca toti adeptii culturii rock & roll prefera localurile dance. In ziua de azi, multi gasesc o distractie maxima in a petrece dansand rock & roll, a consuma alcool si a se distra in acel spirit.

In prezent, exista un numar insemnat de tineri ce prefera cultura Teddy, cu o predilectie pentru intoarcerea in anii 1950, la ce insemna inceputurile culturii.
Ei au renuntat total la stilul anilor 1970, in favoarea anilor 1950.

Nimeni nu poate afirma ce se poate intampla in viitor, insa un lucru este cert: rock & roll-ul nu va muri niciodata!

Surse: Wikipedia, Rockabilly.nl