Rockabilly si Psychobilly - The Dude

Am primit un mail zilele trecute, prin care eram informata cum ca a aparut un articol in revista Max ce sintetizeaza cum nu se poate mai bine in cateva paragrafe, cultura rockabilly si psychobilly.
Recunosc, traiesc in Romania si mi-am format opiniile printr-un puternic filtru al scepticismului. Romanul s-a nascut critic prin definitie, iar eu nu sunt o exceptie. Nu sunt mandra cu aceasta trasatura si incerc sa ma lepad de ea intr-un mod cat mai pasnic cu putinta.

Mi-am cumparat revista, am vazut coperta (nu fac nici un comentariu), am inchis ochii, am tras aer in piept si cu niste emotii mi-am bulbucat ochii in articol.

Prima pagina, primul paragraf:

“Mancam rapid, bem rapid, gandim rapid. Decada anilor 2000 a trecut galopant, suierandu-ne pe langa urechi ca muzica electronica facuta in graba pe un laptop pe care stickerele sunt mai atent alese decat sample-urile. Dar apa trece, rock’n-rollul ramane.” – The Dude

Si prima impresie: Omul asta nu e chiar sanatos, imi place curajul lui! … muzica electronica eu stiu ca nu se face la repezeala pe un laptop, si ca sa fiu mai sarcastica, direct de pe stick. Adica eu chiar stiu cum sta treaba…al meu prieten de o viata, compune muzica electronica de vreo 12-13 ani … si cand zic compozitie este compozitie.
Nu m-a deranjat deloc afirmatia, pentru ca las oricand muzica electronica pentru un rock & roll. Acum nici nu pot sa fac praf muzica electronica pentru ca Radu o sa ma lase si el balta cu toate backup-urile. Deci incercam sa convietuim, respectandu-ne unii pe altii ca in secolul XXI. Fiecare cu preferintele lui.

Stiti ce? Am intors imediat pagina de curiozitate … De ce? Pentru ca omul asta avea dreptate, si aici ma refer la partea cu rock & roll-ul. Si am citit pe nerasuflate pana la sfarsit, unele informatii le stiam, altele le aflam atunci si am dat urgent search pe google sa ma documentez. Atunci am aflat cum e cu bocancii Doc Martens, mi s-au adeverit si influentele hawaii-ene in cultura rockabilly, precum si primii pasi la renuntarea arcusului pentru contrabas. Tot atunci am citit in limba romana o foarte scurta trecere in revista a culturii psychobilly. Poate intr-o zi, o sa ma aplec si eu mai mult asupra acestei culturi.

“Pentru inceput trebuie sa va avertizez ca, in cazul in care, dupa ce ati citit acest articol, nu ati cautat pe YouTube dupa cuvintele-cheie “rockabilly” si “psychobilly”, scopul meu a fost ratat din start, iar eu imi scriu dezamagit demisia.” – The Dude

La sfarsit aflam si cateva cuvinte despre scena rockabilly din Romania. Pentru cei interesati, articolul complet il gasisti in revista Max.

Pe ceilalti romani critici ca si mine, ii asigur ca acest post nu are nici o intentie de promovare a publicatiei, ci doar de promovare a culturii rockabilly.
Este o bucurie sincera impartasita cu voi.

Iti multumesc scriitorule…oricare ai fi tu.

Ana-Maria Oana