Castle of the Dead

Nu am nevoie de nimeni si nimic, nu vreau pe nimeni
In patul ars de focul iadului si stins in suflet timp de ani
Te-am ingropat demult, mult sub pamant de nu vei mai iesi vreodata
La fel ca altii ce i-am ars, atunci cand sufletele lor m-au vrut si m-au avut
Pana cand tu sa vii adus cica de soarta.

Acelasi soare alb a rasarit si azi in spate, era o luna prea aproape
De tine, de mintea mea de gheata, ochii si fata, o parte
Care te priveste atat de gol cum ai ramas acum, nimic,
Practic nimic din ce ai fost in mine, nici cel mai mic
Fior din Raiul tau nu te-ar trezi acum sa mai privesti spre mine.

Sa ma blestemi si sa ma mistui in fiecare noapte!
Umbra sa mi-o sufli pana la soarele tau alb, cadoul tau, sa nu existe fapte
Sa poti sa imi acoperi umbra moarta sa nu mai umble pe pamant in viata
Cum moarta amintirea ta, eu nu mai pot s-o spintec, s-o sufoc, s-o fac
Sa iasa cumva din casa mea odata!

De cand erai in patul meu si vantul te purta spre mine sa fim soti,
M-ai vrut mai mult si m-ai avut in fiecare noapte tot mai mult, ca toti
Cei care nu mai sunt, la fel ca tine si tu ai fost ca toti atunci,
Cand ai plecat si ai lasat lumina ta, sa imi inghete casa zorii zilei
Cu dinti si cu toti diavolii ce i-ai trimis porunci la mine.

Si m-am luptat cu ei de am ajuns la tine, de te-am ajuns din urma
In drumul tau spre alti sori albi sau lune pline cum le zici, sa dai cadou in lume
Si te-am oprit? Tu ce crezi? Si crezi ca mai am chef de glume?
Cand tu arzi stins in patul meu mocnit in focul iadului, de-o vreme
Am tras perdeaua ca nimeni sa mai vada focul si sa vina.

Nu am nevoie de nimeni si nimic, nu vreau pe nimeni.

Ana-Maria Oana

Nota
Ieri m-a intrebat un prieten daca as vrea sa scriu pe blogul lor. Ascultam Ghoultown, aveam inspiratie, am zis: sa incerc sa vad ce iese. Au iesit niste versuri.
Inca nu am notiunea penibilului in poezie, o am cand e vorba de altii, dar deocamdata nu o pot vedea la mine.
Am vrut sa fie dark-western (cu traducere in cultura noastra – basme cu haiduci de pe vremea lui Tepes), dar a iesit ceva simplu, o incercare, niste amintiri reprimate, frustrari proaspete, lucruri normale ce ma vor inspira intotdeauna sa vreau mai mult.
Cine se simte inspirat, oricine e liber sa le foloseasca in cantec.